Junglehrerseminar – sau cum se naște un dascăl

Eforie Sud – august 2010 – Goethe Institut

Pentru mine totul a început cu acea participare la Junglehrerseminar organizat de Goethe Institut în 2010 la Eforie Sud.  Abia încheiasem primul meu an la catedră și multe întrebari încă își căutau răspunsul. Încă îmi lipsea acea siguranță care îți conferă prestanță și legitimitate, dincolo de notele obținute la absolvirea facultății sau la concursul pentru obținerea postului. Câteva piese din puzzle-ul  meu se cereau a fi găsite pentru a completa ceea ce, în viziunea mea, reprezenta  imaginea PROFESORULUI DE GERMANĂ, așa cu mi-o proiectasem în minte, sub influența persistentă a foștilor mei dascăli.

20 de tineri entuziaști, dar și temători într-o oarecare măsură, veniti  de prin toate colțurile țării,  precum și câțiva din Republica Moldova și Bulgaria, au experimentat în decursul celor aproape 2 săptămâni o transformare incredibilă, o revelație definitorie pentru cariera lor, pentru că li s-a deschis  o  perspectivă noua, extrem de vastă, asupra a ceea ce presupune meseria de profesor de germană.

Într-un ritm foarte alert defilau prin fața noastră metode, strategii, competențe, jocuri, cântece, proiecte, abordări traditionale și inovative, noțiuni legate de Cadrul European Comun de Referință pentru Limbile Străine, evaluare, manuale, resurse digitale, toate acestea fiind bine dozate și puse în scenă de îndrumătorii noștri: Sorin Giurumescu (Ministerul Educației Naționale), Tamar Tvalavadze (Institutul Goethe /Tbilisi, Georgia) și Marianne Koch (Universitatea Bucuresti).

Într-un timp extrem de scurt am reușit să ne însușim un volum substanțial de informații pentru că majoritatea dintre noi năzuiau să închidă un vid care până în acel moment cauzase în interiorul lor nesiguranță, stângăcie, angoasă. Dintr-o data ceața părea să se ridice, făcând loc unui cer senin, plin de oportunități și de șanse de a demonstra că în fiecare dintre noi se regăsește un potențial care trebuie valorificat și exploatat la maximum. Dincolo de informațiile transmise, formatorii noștri au reușit să ne inspire, să ne insufle încredere în forțele proprii, curajul de a încerca mereu lucruri noi și obstinația de a nu renunța la primul eșec. Pentru mine personal acest curs de formare a însemnat realmente o rampă de lansare; prin el  mi s-au deschis larg porțile către o lume ce mi-ar fi rămas pentru cine știe cât timp necunoscută și, de ce nu, inaccesibilă. Faptul că s-a investit în mine încredere m-a obligat totodată să mă străduiesc să corespund așteptărilor și să cresc din punct de vedere profesional.

De ce m-am decis să scriu aceste lucruri abia acum? Ce relevanță mai au ele la  șapte ani după ce s-au derulat? Iată câteva dintre întrebările ce cu siguranță se ivesc în mintea oricărui cititor al acestor rânduri. Un prim motiv ar fi dorința de a le insufla  curaj tinerilor absolvenți, care, aflați la început de drum, își caută busola în această profesie. Pe de altă parte, constatând cu regret că astfel de cursuri de amploare, destinate în exclusivitate profesorilor debutanți nu se mai organizează, aș dori să atrag atenția asupra necesității și utilității acestor formări, care îi inițiază pe novici și îi introduc în această rețea de colegi care funcționează, nu de puține ori, ca o plasă de siguranță pentru cei ce în școlile de proveniență nu găsesc sprijinul necesar pe specialitatea lor.  Sunt convinsă că sunt destui tineri care, fără acest prețios ajutor, renunță deznădăjduiți la profesia de dascăl, astfel pierzându-se oameni valoroși, capabili să promoveze limba germană și să inspire la rândul lor generații de  elevi, producând, cine știe, schimbarea de toți așteptată în societatea românească.

Postat în Articol, Testimonial Tagged ,