Ignoranță și încredere

„În viață ai nevoie de ignoranță și încredere în sine. Astfel succesul este garantat” (Mark Twain)

Știu din experiența de profesor că, atunci când nu ai timp să pregătești lecțiile, o formă foarte la îndemână de a ieși din „încurcătură” cu sentimentul datoriei împlinite este să faci activități de tipul „corectare de greșeli”. Elevii au lucrat sau lucrează ceva și tu faci cu ei corectarea de greșeli.

Corectarea greșelilor pare a fi cea mai evidentă metodă de combatere a „ignoranței”. Ea vine dinspre o abordare pe care o putem avea ca părinți sau educatori, care se concentrează pe „îndreptarea” greșelilor, numită pedagogia negativă (mai multe explicații pe link).

Atunci când, ca părinți sau educatori, petrecem mult timp corectând greșelile copiilor, le inducem ideea că tendința lor firească este să greșească. ei ajung poate să creadă că ignoranța este naturală și rea, iar educația, adică îndreptarea greșelilor naturale este lucrul bun care combate ignoranța.

Atunci când îndreptăm greșelile spunem, implicit, că există o singură cale, un singur mod de a proceda corect, un singur adevăr, un singur sistem de reguli corect. Spunem că lucrurile trebuie făcute într-un anume fel. Copii noștri înțeleg că ei sunt, deocamdată, proști și ignoranți. Înțeleg că numai cu ajutorul nostru, al adulților atoatecunoscători, pot ieși din prostie și ignoranță.

Ce li se mai induce copiilor atunci când corectarea greșelilor devine o practică obișnuită este și că ei nu pot, că, orice ar face, vor face mereu și mereu greșeli. Încrederea în sine le este erodată treptat, pentru că noi, adulții, ne concentrăm pe ceea ce fac ei în mod greșit.

Ce ar însemna, oare, o abordare contrară? Ar fi oare opusul îndreptării greșelilor lăsarea în ignoranță și într-o încredere în sine oarbă? Sunt oamenii cărora nu li s-au îndreptat greșelile, „la timp” oameni naivi și ignoranți?

Într-un oarecare fel, da! Cei care nu știu că un lucru se face într-un anume fel, orbecăie și încearcă diferite abordări. Fără vreo îndrumare, cel mai adesea rămân în ignoranță și ineficiență, pentru că încearcă să refacă toată istoria descoperirilor omenirii de unul singur.

Pe de altă parte, toți cei care au făcut descoperiri și au adus lucruri noi au avut o doză de ignoranță față de acel tip de cunoaștere oferit prin educația descrisă mai sus: ei nu au „știut” că unele lucruri se fac într-un anume fel sau nu au știut că unele lucruri nu se fac defel. Ei au încercat și au izbutit – uneori după 9999 de încercări, ca Edison cu becul.

Cei care au izbutit în vreun fel în viață au fost, adesea, ignoranți din punctul de vedere al școlii, pentru că nu au mers pe drumul sigur propus de cunoașterea organizată de către școli. Ei nu au considerat că trebuie, de exemplu, să faci neapărat o școală de economie ca să dezvolți o afacere de succes sau o școală de arte pentru a deveni un Michelangelo. Sau au făcut o școală, dar nu au lăsat școala să le strice încrederea în sine sau dorința de învățare prin descoperire.

Nu lăsa școala să-ți strice educația!

Despre Sorin Giurumescu

Profesor de germană din 1994. Trainer (formator) certificat din 2006. Licensed Master Practitioner of NLP™ din 2012. Prima participare în echipa de organizare a olimpiadei naționale în 2003.
2008-2015 responsabil cu limba germană modernă în Ministerul Educației. Trainer și coach pe crestere.org

Poți da like & share:
Category(s): Articol, Teme < br / > Tag-uri: , ,