Eşecul – o poartă către noi posibilităţi

Eșecul este învățare

Failure is learningAlergi din toate puterile către ţinta pe care abia o întrezăreşti la capătul pistei. Eşti convins că trebuie să ajungi acolo cu orice preţ şi faci toate eforturile posibile. Pârâiaşe de sudoare ţi se preling pe faţă. Continui să alergi, deşi nu mai distingi bine ţinta printre genele umede. Un pas greşit, te împiedici şi te prăvăleşti în ţărână. În timp ce zaci acoperit de un nor de praf, îţi evaluezi posibilităţile. 1. Rămâi căzut la pământ şi aştepţi echipa de salvare. 2. Te ridici cu ultimele puteri şi îţi reiei cursa către ţinta tot mai nebuloasă. În primul caz, o să aterizezi în siguranţă pe un pat de spital, iar ţinta va dispărea pentru totdeauna, undeva în universul „ce-ar fi fost, dacă…”. În cel de-al doilea caz, dacă reuşeşti măcar să te ridici în picioare, ai putea să-ţi dai seama cel puţin pe unde te afli şi cam cât ar mai fi de parcurs, ai putea să-ţi tragi puţin sufletul şi apoi să reîncepi să alergi. Poate că ai putea totuşi să ajungi la ţintă. În cele din urmă, te hotărăşti să încerci să te repui pe picioare. Te ridici clătinându-te, te ştergi la ochi de praf şi de sudoare şi te uiţi în jur. Capătul pistei şi ţinta par să se mai afle încă undeva în faţă, dar îţi apar tot mai pierdute într-o ceaţă din ce în ce mai densă. Oare ai reuşi să ajungi până acolo? Dar chiar asta îţi doreşti? Încerci să rememorezi motivele pentru care ai început să alergi şi tocmai către acea ţintă, dar capul pare complet golit de orice gând. Tot ce-ţi aminteşti era că trebuia să ajungi la ţinta aceea. Dar oare de ce? Între timp începi să te uiţi tot mai atent în jur şi distingi noi forme şi noi siluete, pe care nu le observaseşi până acum. Undeva, în dreapta ta, se prefigurează tot mai clar o alee, iar la capătul ei, nu tocmai departe, o intrare foarte bine delimitată. Ai putea încerca să mergi într-acolo. Drumul nu e foarte lung, l-ai putea străbate în siguranţă, mai ales că acum ai învăţat să-ţi apreciezi şi să-ţi dozezi mai bine forţele,  iar intrarea de la capăt se conturează din ce în ce mai vizibil. Oare ce se află în spatele acelei porţi? Devii din ce în ce mai curios, simţi că îţi revine energia de odinioară, cea cu care porniseşi în cursă şi, încet-încet, începi să-ţi reaminteşti şi motivele pentru care ai început să alergi.

Poți da like & share:
Category(s): Articol, Eseu, Provocările favorizează creșterea < br / > Tag-uri: , , ,