Mămăliga nu explodează?

Spiritul civic al profesorilor de germană

Dorim ca educația, cea de acasă și cea de la școală, să pregătească un viitor diferit de prezentul care ne nemulțumește. Pentru aceasta ar fi nevoie ca noi, cei de astăzi, să alegem un altfel de comportament decât cel care ne-a adus în starea actuală. Printre altele, așa cum s-a văzut imediat după 16 noiembrie 2014, spiritul civic, implicarea colectivă, activismul social pot pune presiune reală pe politicieni și-i pot determina să mai lucreze și în folosul alegătorilor…

Pentru ca să se producă o schimbare de comportament în ansamblul societății este nevoie de exemple de succes, cum a fost mișcarea civică de la ultimele alegeri. Și este nevoie, mai ales pe termen lung, ca persoanele cu cea mai mare influență asupra celor care reprezintă viitorul (copii, tineri) să fie modele de urmat. Cum sunt profesorii din România din acest punct de vedere?

Constatăm că, din 1990 încoace, a existat un singur moment de solidarizare puternică a profesorilor pentru un scop comun. Greva de trei săptămâni din anul 2000 a dus la măriri substanțiale de salarii, aproape la dublare. Cu excepția acestui moment nu am văzut mobilizări civice ale profesorilor pentru vreo cauză. Impresia mea este că spiritul civic al profesorilor este la fel de scăzut ca al populației în general. Caracteristica de adaptare a românilor, venită după secole de conducere străină sau impusă din afară (fanarioții, comuniștii) este că „omul e sub vremi”, cum zice cronicarul. Ca urmare, scapă cine poate, adică fiecare își caută soluții individuale. Problema este că un astfel de comportament favorizează lipsa de responsabilitate a conducătorilor, comportamentul corupt al politicienilor. Aceasta nu ne ajută să avem un viitor diferit de prezent.

Spiritul civic se manifestă, în primul rând, prin exprimarea opiniei proprii față de orice acțiune percepută ca incorectă (și, dacă e cazul, prin explicarea acțiunilor văzute de alții ca incorecte, deci prin dezbatere). Un exemplu recent (și încă prezent) îmi dă posibilitatea să mă întreb dacă profesorii de germană, pe care îi percep ca fiind mai buni din punct de vedere didactic decât alții, sunt și mai cu spirit civic, cum credeam până de curând, sau, dimpotrivă – așa cum mi se pare acum. Încerc să caut aici câteva explicații și invit pe toți, prin comentarii, să contribuie la lămurirea acestei chestiuni, poate la o dezbatere care să ajute la schimbarea viitorului.

Iată exemplul (studiu de caz): Doi deputați germani, în urma discuțiilor cu reprezentanții Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), au obținut în Parlamentul German o linie de finanțare pentru sprijinirea „învățământului în limba germană din România”. Propunerea deputaților germani este ca banii să se folosească pentru motivarea financiară a profesorilor care predau în școlile sau secțiile cu predare în limba germană maternă, ca un fel de prime sau suplimente salariale. Ar fi vorba de circa 100 de EUR pe lună supliment la salariu pentru colegii respectivi.

La prima vedere este vorba de un fel de donație pentru anumite școli și nu este treaba celorlalți. Statul român nu are nimic de-a face cu această acțiune (decât cu faptul că a „creat condițiile” pentru ca cineva să se gândească la asta, adică îi plătește prost pe toți profesorii). Deci este problema statului german și a contribuabililor germani dacă ei consideră eficientă această abordare. Pentru profesorii de germană din România este însă de interes evoluția imaginii lor și a Germaniei în România. Iar propunerea deputaților germani, susținută de Comisia pentru Învățământ a FDGR, este de natură să provoace anumite efecte în societate. Faptul de a aștepta până când greșelile se petrec deja și imaginea limbii germane și a profesorilor sunt afectate nu reprezintă un model de spirit civic, chiar dacă este evident că vom avea pe cine arăta cu degetul…

Prin sintagma „învățământ în limba germană din România”, deputații germani și FDGR înțeleg școlile și secțiile unde se predă limba germană maternă. Ei evită termenul de „maternă” pentru că sunt conștienți că elevii și profesorii de acolo care mai au germana ca limbă maternă sunt foarte rari, ca și predarea altor discipline în limba germană (chiar și în cazul cel mai fericit, la Colegiul Național Brukenthal din Sibiu, doar jumătate din discipline se mai predau în limba germană). Elevii de la școlile și secțiile respective provin preponderent din familii de români orientate spre educație și cu posibilități financiare peste medie Aceste familii își trimit copiii, de mici, la grădinițe în limba germană, ale căror taxe sunt mai mari decât la facultățile private. Evident, profesorii din aceste școli profită și ei de această situație, fapt inevitabil, din cauze sistemice. Snobismul și neînțelegerea unor aspecte pedagogice îi face pe părinți să creadă că numai într-o astfel de școală sau secție copilul lor va învăța limba germană la un nivel care să-i creeze un avantaj ulterior pe piața muncii. Presiunea creată pentru accesul la aceste școli creează un mediu favorabil pentru diferite forme de corupție, la care statul român contribuie în mod esențial prin nivelul de salarizare. Nu propun spre dezbatere aici acest aspect, îl constat numai ca pe o realitate: profesorii de germană în general sunt favorizați de situația cererii de pe „piață”, profesorii de la secțiile de „maternă” sunt adesea cei mai favorizați.

Propunerea deputaților germani de a se suplimenta veniturile profesorilor de la secțiile cu predare în limba germană cu circa 100 de EUR pe lună apare, în acest context, ca urmare a convingerii acestor deputați că lipsa de profesori la aceste secții se datorează salarizării proaste. De fapt, lipsa unor profesori bine pregătiți în învățământul românesc în general se datorează salarizării proaste! Statul român nu și-ar putea permite să-i plătească mai mult pe cei de la secțiile respective (ar fi discriminare). Credința deputaților germani că 100 EUR în plus la salariu ar avea un efect de motivare vine de la reprezentarea naivă că profesorii de acolo chiar trăiesc numai din cei două – trei sute de EUR primiți de la statul român pe lună. Asta poate pentru că nimeni dintre cei care au discutat cu deputații germani nu le-a spus realitatea în care trăim încă din vremea comunismului aici: profesorii cei mai activi își găsesc forme alternative de câștig. Astfel își pot permite să exercite în continuare această profesie care le face plăcere, în ciuda faptului că statul român nu recunoaște importanța ei. Prin urmare, este evident că cei 100 de EUR pe lună în plus la salariul unor oameni care câștigă (în parte și datorită faptului că sunt puțini, deci foarte căutați) peste 1500 -2000 de EUR pe lună nu va contribui cu nimic la determinarea altora de a veni în sistem. Acei alții ar fi putut veni deja pentru câștigurile reale ale celor deja prezenți acolo, dar nu au făcut-o de atâția ani!

Un alt aspect ridicat de propunerea deputaților germani este discriminarea pe care intenționează să o facă între profesorii de germană maternă și cei de germană modernă. Să precizăm pentru cei din afara sistemului: toți profesorii de germană au aceleași studii și aceeași calificare, fie că predau la secțiile așa-zise de maternă sau predau germana ca limbă străină (limbă modernă, cum spunem noi). În fapt, în ciuda programelor diferite, un profesor de la maternă trebuie să-i învețe pe elevi tot o limbă străină, pe care nu o vorbesc în familie. Profesorii de limba germană, fie modernă, fie maternă, sunt foarte solicitați pentru ore suplimentare, ceea ce știe oricine în România. Prin urmare, pentru ei, cei 100 de EUR în plus pe care îi propun deputații germani nu reprezintă o miză reală. Singura miză ar fi gestul de recunoaștere implicat de această inițiativă. Și tocmai aici intervine problema: prin inițiativa deputaților germani, statul german sugerează că ar aprecia mai mult activitatea celor de la secțiile cu predarea limbii germane după programe de maternă, decât a celor de la modernă. În ciuda faptului că, de la maternă ies anual circa 700 de absolvenți de liceu, iar de la modernă circa 12500. Deci pentru contribuabilul german ar fi mai importanți cei 700 decât cei 12500? Ce părere au reprezentanții firmelor germane din România?… Dar aceasta este o altă temă…

Am ridicat această problemă pe forumul profesorilor de germană din România, ca să-și spună părerea. Acolo sunt abonați peste 400 de profesori. Au existat doar vreo 10 exprimări de opinii. Discutam zilele trecute cu cineva din Germania, care mi-a spus că nu înțelege această pasivitate a profesorilor români. De ce nu reacționăm  în număr mare la chestiuni de principiu, de ce dăm mai multe like-uri pe Facebook la poze decât la opinii și idei?

Cred că nivelul de educație socială scăzut este prima cauză. În esență, românii, în acest caz, profesorii de germană, nu prea conștientizează legăturile cauzale din societate, pentru că au învățat istorie la școală ca pe o memorare de date, nu ca pe o analiză socială a cauzelor și efectelor. La nivel de familie, înțelegem că un părinte care favorizează pe unul dintre copiii săi în detrimentul celorlalți va produce anumite efecte în relațiile dintre frați și în relațiile acestora cu alții, în societate, pe viitor. La nivel de societate nu înțelegem același lucru și nu înțelegem cum se strică imaginea întregii familii dezbinate a profesorilor de germană și imaginea Germaniei, ca stat care întreprinde acțiuni nu numai discriminatorii, dar și ineficiente. Iar pentru societatea românească este foarte rău, pentru că un astfel de caz izolat dă apă la moară celor care vor să justifice fapte mai grave de la noi („Uite, bă, că și nemții fac de-astea!”).

Un alt posibil motiv este concentrarea extremă pe nevoile proprii, specifică oamenilor nefericiți sau bolnavi. Când ție nu ți-e bine, nu mai ai chef să te gândești la nevoile colective, chiar dacă, pe termen lung, te afectează și pe tine. Cunosc profesori care nu reușesc să-și echilibreze nevoile personale, de exemplu, să-și reducă orele suplimentare la un nivel rezonabil, care să le mențină echilibrul emoțional și sănătatea. Poate experiențe nefericite cu lipsuri financiare din trecut, poate incapacitatea de a spune „nu” îi determină pe unii să se încarce cu mai mult decât pot duce în condiții de echilibru. Acești colegi nu mai au timp uneori să-și citească mail-urile și să reacționeze la chestiunile relevante pentru ei personal, cu atât mai puțin la aspecte sociale generale.

Acestea și alte motive, pe care, sper, le vor propune cei care au timp să citească un articol (deja prea lung!) determină lipsa de spirit civic a profesorilor de germană… inclusiv faptul că, practic, Asociația Profesorilor de Limba Germană din România a murit, când ar fi trebuit să fie vocea principală care să reacționeze în această situație…

Despre Sorin Giurumescu

Profesor de germană din 1994. Trainer (formator) certificat din 2006. Licensed Master Practitioner of NLP™ din 2012. Prima participare în echipa de organizare a olimpiadei naționale în 2003.
2008-2015 responsabil cu limba germană modernă în Ministerul Educației. Trainer și coach pe crestere.org

Poți da like & share:
Category(s): Articol, Eseu < br / > Tag-uri: , , , , ,