De ce am plecat de la Orange

Corectitudinea o promovăm noi

O concluzie înțeleaptă a Pieței Universității este că schimbarea de mentalități începe cu fiecare din noi, că „eroii suntem noi” în fiecare moment banal al vieții. Atunci când, de exemplu, nu cedăm tentației de a da șpagă pentru a ne rezolva (mai repede) o problemă. Mai puțin evidentă este însă o formă de implicare și de educare socială reciprocă luarea de atitudine / poziție într-o situație sau alta. Nu doar „Nu e treaba mea, eu sunt corect(ă)!”, ci faptul de a spune, de a striga, de a anunța autoritățile când observăm ceva incorect sau ilegal. Democrația funcționează pentru oameni activi social, nu pentru cei care așteaptă să se rezolve de la sine problemele!

Scriu aceste rânduri și pentru că regret toate situațiile în care nu am luat atitudine. Pentru că regret că am cedat defetismului și comodității din societatea noastră. Acum o săptămână chiar, cineva a încercat să-mi vândă un fierăstrău cu lanț în parcarea unui supermarket. Pentru că mă grăbeam, nu am sunat la 112. Am ezitat și pentru că nu eram sigur dacă e potrivit să sun acolo, nefiind o urgență. Dar, totuși, acel fierăstrău era furat de undeva. Cineva, o persoană sau o firmă (adică, până la urmă, tot o persoană) suferise o pierdere. Dacă respectivul vânzător de bunuri furate ar fi prins, mai ales dacă ar fi prins în urma reclamației unui potențial „client”, această „piață” a bunurilor furate nu ar mai fi așa de tentantă pentru hoți. În timp, dacă mulți dintre noi acționează la fel, atunci ar scădea motivația furturilor.

Undeva, cineva a cumpărat un Nikon D5100 care mi-a fost furat mie acum trei ani. Cunosc oameni în jur și, probabil, mulți cunoaștem, care au cumpărat bunuri furate (vândute în locuri discrete și la prețuri suspect de mici). Iar cel mai grav lucru pentru evoluția noastră ca societate este faptul că nu este motiv de jenă să spui că ai cumpărat un asemenea „chilipir”… Poate, pentru mentalitățile de aici, o primă soluție este să le spunem celor care „se laudă” cu asta că au achiziționat și blestemele celui căruia i-a fost furat bunul respectiv… Asta poate că ar fi pe înțelesul celor din Balcani… Deși lipsa de educație socială și economică face ca mulți să considere că firmele sau instituțiile „nu se pun” în domeniul economic. Ca și cum, în spatele acestora, nu ar fi tot oameni care suferă pierderi. Ca și cum firmele, instituțiile sau statul ar fi un fel de vacă hrănită de Dumnezeu și care poate fi mulsă la nesfârșit (acest nivel de educație economică se vede chiar la oameni cu un nivel general de educație ridicat, angajați la stat, care se bucură de orice mărire de salarii „electorală”, fără să le pese că acei bani le vor fi luați înapoi pe altă parte, dacă statul nu are resurse reale să-i plătească!).

Pornind de la aceste gânduri, mi-am dat seama că este nevoie să spunem mai departe, despre lucrurile bune, dar și despre lucrurile rele și incorecte pe care le fac cei din jur. Dacă spunem, atunci cei vizați vor începe să schimbe câte ceva în atitudinea lor, pentru că nu vor să sufere pierderi.

Înșelătoria Orange

O situație de acest fel mă preocupa de mai multă vreme. Începusem să renunț la a mai spune, pentru că pare o simplă răzbunare din răutate, când nu mai poți schimba ceva. Dar, totuși, nefiind vorba de persoane pe care să le cunosc, ci de o companie și de oameni necunoscuți care, din motive pe care nu le știu, nu au avut onestitatea să repare o greșeală și să promoveze corectitudinea în afaceri, cred că este mai bine să povestesc pățania… motivul pentru care am plecat de curând de la Orange, unde aveam cinci abonamente în familie, două din ele de prin 1999 sau 2000. Acum am trecut pe cartelă și urmează să aleg unde mă mut…

Acum mai bine de doi ani am vrut să schimbăm abonamentul unui nepot ca să aibă internet. Existau între timp abonamente mai ieftine și mult mai convenabile decât cel pe care îl avea.  Perioada minimă contractuală tocmai expirase, așa că puteam să facem această operațiune. Am vorbit cu cei de la Orange, am rezolvat schimbarea de abonament la telefon, i-am anunțat că ne interesează și să achiziționăm un telefon nou și ne-au spus că durează câteva ore până trecem pe noul tip de abonament și că putem imediat apoi să cumpărăm telefonul din magazin. Apoi ne-au confirmat telefonic (la Relații clienți) că s-a operat schimbarea cerută, așa că am mers în magazinul partener Orange și am cumpărat telefonul, cu prelungirea abonamentului pe 2 ani. Peste vreo două zile am descoperit că abonamentul încă arăta minutele rămase conform celui vechi… Am vorbit la telefon cu cei de la Orange și, surpriză: da, ei ne anunțaseră că se operase schimbarea, dar, de fapt, în sistemul informatic, încă nu se produsese, iar în momentul în care s-a operat prelungirea perioadei contractuale pentru achiziția de telefon de la un partener, atunci s-a prelungit abonamentul existent. Și ce se poate face? Răspuns: Nimic, pentru că noi am cerut prelungirea abonamentului existent la momentul prelungirii! Am verificat și, strict juridic, aveau dreptate: pe contractul semnat de noi nu scria ce tip de abonament prelungeam, deci, nu puteam face nimic. Strict juridic! Din punctul de vedere al corectitudinii și al intenției exprimate clar de noi, lucrurile stăteau altfel… Noi nu aveam dovada intenției noastre, ei însă o aveau, pentru că înregistrau în mod automat convorbirile de la Relații Clienți… Dacă operatorul cu care am vorbit ar fi fost corect, el ar fi verificat (poate a făcut asta și nu a vrut să-și acuze un coleg de greșeală?) și, în urma verificării, cu consultarea șefilor, ar fi asumat din partea companiei greșeala colegului care ne-a spus că schimbarea de abonament s-a operat și ne-ar fi trecut pe noul abonament. Era o diferență de 1 Euro, adică Orange primea numai cu 1 Euro mai puțin lunar de la noi pe noul abonament. Noi, în schimb, am fi avut un abonament cu mai multe facilități, pentru mai puțini bani. Ne-am simțit înșelați și fără să putem face ceva. Era evident că noi nu am fi vrut să prelungim un abonament complet depășit de oferta existentă la acel moment, dar nu aveam dovezi! Sigur operatorul de la Orange cu care am vorbit ar fi putut să rezolve cu șefii lui. Poate a fost motivat să procedeze așa de sistemul de recompensare existent la Orange. Poate ar fi trebuit să ne adresăm în scris către Orange. Am spus însă, clar, în discuția telefonică cu operatorul, discuție care se înregistra, că ne considerăm înșelați de către ei. În acel moment, am decis să mai rămânem la Orange numai până expiră perioada contractuală și să plecăm apoi. Din acel moment am perceput Orange ca pe o firmă cu mentalitate de țepari, nu ca pe una occidentală. Pentru ei nu a fost un mare câștig, numai 1 Euro în plus față de abonamentul dorit de noi (care, însă, avea internet și mai multe minute), dar pentru cei 24 de Euro primiți în plus în doi ani și pentru minutele plătite de atunci încoace, Orange ne-a pierdut de clienți pentru totdeauna (cel puțin pe mine, care sunt mai hotărât pe tema asta; dacă ceilalți din familie hotărăsc altfel, este alegerea lor).

Ce am învățat

Cred că dacă povestim fiecare asemenea pățanii, firmele vor fi mai atente. Este timpul pentru implicare civică și în România. În Germania firmele sunt foarte atente la atitudinea clienților, de aceea există, de exemplu, firme care declară că hainele vândute de ei nu provin din fabrici unde sunt folosiți copii la muncă – pentru că le pasă clienților și știu că ar pierde clienți dacă s-ar constata asta! Schimbarea începe cu noi. Corectitudinea noastră este un început, dar putem face mai mult: putem cere și altora să fie corecți și putem spune mai departe atunci când nu sunt! Fie că este vorba de olimpiade ale elevilor sau de firme ca Orange sau de instituții. Dacă presa este câinele de pază al democrației, atunci haideți să acționăm! Pentru că, mai nou, presa suntem noi toți! Televiziunile au cam fost cumpărate și aparțin partidelor parlamentare, dar, pe internet, suntem toți și nu putem fi cumpărați toți. Așa că haideți să acționăm! Să spunem cu voce tare despre fiecare incorectitudine pe care o vedem! „Dacă noi nu ne schimbăm, nici pe ei n-o să-i schimbăm” înseamnă și: „Dacă noi nu le arătăm clar schimbarea pe care o dorim, ei nu se vor schimba”.

Noi ne schimbam

Despre Sorin Giurumescu

Profesor de germană din 1994. Trainer (formator) certificat din 2006. Licensed Master Practitioner of NLP™ din 2012. Prima participare în echipa de organizare a olimpiadei naționale în 2003.
2008-2015 responsabil cu limba germană modernă în Ministerul Educației. Trainer și coach pe crestere.org

Category(s): Articol, Corectitudine < br / > Tag-uri: , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Aici puteți scrie o întrebare sau un comentariu.