Dragostea pentru limba germană

ATUNCI & ACUM

Elevă fiind eram o fire timidă, dar curioasă. Îmi amintesc de una dintre primele ore de germană. Eram în clasa a cincea. Doamna profesoară scria la tablă cu tact, rotund şi mare, grupuri de litere şi cuvinte, după care le citea pe rând. Scriam şi eu în caiet, ascultam şi rosteam, bineînţeles fără să discern semnificaţii şi mă minunam de încâlceala sunetelor.

A fost ATUNCI când mi-am propus să desluşesc zgomotul acela interesant. Altfel spus: mi-am propus să învăţ germana. ATUNCI m-am îndrăgostit pentru prima oară de limba germană.

Au urmat paşi mărunţi pe cont propriu, exerciţii multe de gramatică şi vocabular, culegeri epuizate şi multă determinare. Eram o insula înconjurată de o mare de dezinteres. M-am întrebat adesea de ce colegii mei erau imuni la zgomotul ăsta care pe mine mă însufleţeşte.

ACUM ştiu. Aveau nevoie de mai mult pentru a putea face pasul către necunoscut. Aveau nevoie şi de altceva decât metode tradiţionale de învăţare, propria determinare şi curiozitate. Aveau nevoie de D.E.U.T.S.C.H. – Diversitate, Elan, Uimire, Timp, Stimulare, Creativitate, Hohote de râs.

DIVERSITATEA o văd ca pe o necesitate imperioasă în condiţiile în care lucrul exclusiv cu manualul este, din punctul meu de vedere, monoton şi anost, pentru elevii zilelor noastre. E nevoie de filme, materiale audio, articole de ziar, jocuri, cântece, proiecte, dansuri, ore desfăşurate în afara sălii de clasă şi orice altceva îi stimulează pe elevi şi îi ţine conectaţi la germană.

Pentru că am observant că au un ataşament deosebit faţă de telefoanele mobile, am hotărât să fac un experiment cu o clasă de liceu. I-am pus să folosească o aplicaţie de pe telefon şi să converseze în limba germană în timpul liber, în scopul pregătirii pentru o dezbatere care urma să aibă loc. Au fost cât se poate de serioşi arătându-mi şi dovezile pregătirii lor pentru dezbaterea în cauză. Unii dintre ei chiar au continuat să comunice în germană, folosind aplicaţia şi cu alte ocazii.

Din propria experienţă elevii nu dispun de prea mult elan pentru a ingurgita conţinuturi. În schimb ELANUL lor este considerabil când sunt puşi să lucreze în echipă, să facă proiecte, să înveţe prin joc.

La un moment dat m-am întrebat ce pot face la o clasă de gimnaziu, nivel A1 unde constatasem că per total, interesul elevilor era aproape inexistent. Am început să mă joc cu ei. Acum avem deja un ritual. Ne jucăm în fiecare oră. Sunt jocuri simple, care nu îi solicită lingvistic excesiv, dar care îi însufleţesc, îi ajută să se concentreze pe ceea ce fac şi le dau elan pentru orele ce vor urma.

UIMIREA este, din punctul meu de vedere, un alt factor esenţial în menţinerea trează a interesului elevului pentru materia în cauză. Există elevi care abia aşteaptă să fie uimiţi. Unii chiar mă întreabă: “Ce facem nou azi?” sau “Ce ne jucăm azi?”, aşteptând parcă la fiecare oră surprize, noutăţi.

Îmi place să le vin în întâmpinare şi să le satisfac, pe cât se poate, nevoia de uimire şi încep să îi împart pe grupe altfel decât până atunci, să fac un joc nou sau o activitate nouă precum plimbări prin clasă, mima, bingo, cărţi, concursuri,etc.

În prima lor oră de germană îi pun să iasă toţi din bănci pentru o primă activitate. Sunt pur şi simplu uluiţi. Nu le vine să creadă că au voie să facă asta în timpul unei ore.

E nevoie de TIMP pentru a dezvolta şi menţine dragostea pentru ceva anume, în cazul de faţă limba germană.

Am elevi care încep studiul acestei limbi de la premisa greşită că germana este grea. Când îmi împărtăşesc acest lucru îi întreb de ce au această convingere. Unii răspund că aşa li s-a spus de către un adult sau că pur şi simplu că aşa ştiu ei. Atunci sunt pusă în situaţia de a le cere să lase la o parte toate convingerile lor despre germană pentu că numai în timp ei vor descoperi adevărul despre această limbă.

Este o provocare necontenită să îi însoţesc în această călătorie de transformare a convingerilor şi mă bucur nespus de fiecare pas pe care îl fac alături de elevii mei. Am răbdare şi sunt conştientă că timpul îmi este aliat.

STIMULAREA elevilor, în sensul determinării lor să înveţe germana, este pentru mine un proces continu de tatonare şi încercare de a satisface nevoile elevilor, precum şi de a îi conduce în direcţia dorită. În general am observant că activităţile care îi stimulează cel mai mult sunt cele care exclud interacţiunea frontală şi încerc să evit pe cât se poate acest mod de predare. Am ajuns chiar, ca la o inspecţie, să ţin o oră din umbră. Era o lecţie recapitulativă. La începutul orei am împărţit elevii pe grupe, le-am pus la dispoziţie materiale şi le-am explicat care este modul de lucru. Le-am precizat că, dacă au neclarităţi, mă pot aborda pe întreg parcursul orei, iar apoi i-am lăsat să se desfăşoare. A fost o experienţă fantastică atât pentru mine cât şi pentru ei şi am mai repetat-o şi cu alte clase.

E foarte important pentru mine ca elevii să îşi folosească CREATIVITATEA în demersurile lor de a învăţa germana. Ceea ce mă surprinde plăcut de fiecare data este diversitatea abordărilor şi unicitatea lor. La un moment dat am dat nişte teme de proiecte la o clasă a cincea, nivel A1 şi le-am propus nişte posibile forme de abordare: fişă de lucru, scenetă, concurs, etc. Deşi variantele propuse erau pe cât se poate de diverse, o grupă de eleve a solicitat să facă, ce credeţi? Film. Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că la vârsta lor ar exista disponibilitate pentru aşa ceva. M-am bucurat nespus. Proiectul lor a fost un success. După prezentarea filmului le-am felicitate pentru creativitate.

Dacă se întrunesc condiţiile de mai sus, HOHOTELE DE RÂS şi voia bună sunt inevitabile. Atmosfera este destinsă şi toţi lucrează cu drag. Elevii învaţă germana relaxat şi cu bucurie.

Cândva m-am îndrăgostit de limba germană. ACUM îi determin pe alţii să se îndrăgostească şi să îşi menţină aprinsă dragostea pentru această limbă.

Despre Livia Miu

După o perioadă de negare a propriilor înclinaţii si abilităţi Livia Miu s-a hotărât să încerce marea cu degetul şi a intrat în 2012 în învăţământ. A participat la un curs de formare a tinerilor profesori de limba germană şi a realizat că această meserie i se potriveşte pe deplin.

Este deschisă la nou şi la provocările acestei meserii. Participă cu real interes la formările pentru profesori de limba germană şi este pasionată de predarea acestei limbi.

In prezent este profesor la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu” din Câmpina.

Poți da like & share:
Category(s): Articol, Contribuție și creștere, Eseu