Evaluarea neutră „dă bacul”

Generalizarea evaluării neutre

Am aflat de intenția conducerii ministerului educației de a aplica sistemul de tip „evaluare neutră” folosit de noi la olimpiadă pentru toate examenele naționale din anul 2018.

Suntem aici o echipă care are experiența acestui tip de evaluare încă din anul 2013, deci avem în urmă 5 sesiuni de evaluare neutră. În primul an am aplicat-o ca proiect pilot în județele care au dorit (cam 2/3 din total) și am avut 75 de profesori evaluatori neutri. În anul următor, în urma unor dezbateri aprinse, cu opoziție fermă dinspre 1-3 județe, cu schimburi de mailuri și de argumente extinse pe durata a vreo șase luni, am generalizat sistemul.  De atunci funcționează și este parte din firesc pentru profesorii de germană modernă. Ca în orice democrație, nici aici nu există unanimitate, din când în când mai există voci singulare care regretă vechiul sistem, care li se pare mai simplu.

Cei în jur de 220 de profesori evaluatori neutri și mai mulți inspectori și asistenți care participă de mai mulți ani la această olimpiadă s-au obișnuit să considere acest sistem mai comod decât pe cel dinainte. Argumentul principal pentru cei aflați în funcții de conducere (inspectori) pare să fie eliminarea „intervențiilor”. Chiar dacă uneori le vine greu să le explice persoanelor influente de ce nu pot face nimic, până la urmă este foarte comod să fii într-o funcție pentru maxim 4 ani (dacă ai dat concurs și se ține cont de asta) și să poți arăta celor de care ar putea depinde prelungirea ocupării postului tău că nu poți face o ilegalitate pentru ei… cel puțin nu la olimpiada de limba germană modernă.

Ca și acum, în cazul intenției de a se aplica acest sistem la examenele naționale, și la noi la germană a fost greu de spus pentru fiecare caz în parte care era motivul real al neacceptării noului sistem de către unii. Putea fi și supărarea că nu mai puteau controla acolo unde aveau puterea cine se califică la națională și cine nu, putea fi teama de nou și de computer, putea fi reală și teama (și orgoliul) că evaluatorii din alte județe nu sunt la fel de buni ca ai lor, puteau fi și alte motive subiective legate de persoana sau persoanele care propuneau acest sistem.

Și în acest caz, o intenție bună și ceva ce poate deveni cea mai bună măsură adoptată în școala românească de la introducerea camerelor la bacalaureat se pot izbi de critici bazate numai pe abordarea politică și globală (criticăm orice vine de la „ei”). De fapt, evaluarea neutră nu are nimic de-a face cu politica și este o metodă de sporire a corectitudinii și profesionalismului în evaluare, așa cum am constatat noi la germană:

  • Evaluatorul nu știe de unde sunt lucrările și nici cine este celălalt evaluator, deci va fi mult mai atent (nu poate să se ducă în sala cealaltă și să „negocieze” punctajele ca să scape mai repede;

  • Cei din centrul de examinare nu știu unde ajung lucrările scanate și cine le evaluează, deci nu mai pot face intervenții;

  • Schimbul de lucrări se face pe mail și la distanță mare, deci chiar dacă cineva ar face munca uriașă de a „hackui” sistemul ca să dea de urma unei lucrări, cu sprijinul cuiva dintre cei care se ocupă de repartizarea lucrărilor, totul lasă urme ușor de depistat;

  • Evaluatorul poate opta între a sta acasă să evalueze sau a merge la un centru de evaluare unde să-i fie tipărite lucrările în condiții de securitate; oricum nici cei din centru nu ar putea ști de unde sunt lucrările;

  • Nicio lucrare nu este evaluată de vreun evaluator din județul de unde provine acea lucrare, deci probabilitatea de a recunoaște un elev propriu este aproape de zero (dacă profesorul s-a mutat de curând în alt județ, poate – soluții există și aici!);

  • Evaluarea, mai ales la disciplinele de uman, s-ar putea face pe verticală, ca la olimpiada noastră, ceea ce ar crește eficiența, calitatea și validitatea – adică aceeași lucrare poate fi evaluată de 2 evaluatori pe un criteriu, alți 2 pe alt criteriu etc. – la noi sunt minim 6 evaluatori în total;

  • sau evaluarea se poate face pe subiecte de evaluatori diferiți; ca și în cazul evaluării pe verticală, este mult mai eficient să te concentrezi la mai multe lucrări pe un subiect / aspect anume;

  • evaluarea pe verticală și pe subiecte se poate face în urma unor traininguri și calibrări cu evaluatorii; astfel fiecare poate ajunge să evalueze acele categorii de subiecte pentru care este mai competent, ceea ce va crește și viteza (eficiența) și calitatea evaluării;

  • competențele digitale cerute de acest tip de evaluare sunt mult mai mici decât ne închipuim la prima vedere; de fapt, acest „contraargument” este lipsit de sens și toate problemele tehnice se pot rezolva în centrele de evaluare, fără ca informaticianul să știe vreun moment despre ce lucrări este vorba (nici profesorul evaluator nu știe).

Pentru cei din echipa Experții Creșterii este un semn de succes intenția conducerii ministerului educației de a generaliza acest sistem de evaluare și sperăm ca acesta să aibă parte de o implementare eficientă, cu aceleași bune rezultate ca la olimpiada de limba germană modernă.

 

Despre Sorin Giurumescu

Profesor de germană din 1994. Trainer (formator) certificat din 2006. Licensed Master Practitioner of NLP™ din 2012. Prima participare în echipa de organizare a olimpiadei naționale în 2003.
2008-2015 responsabil cu limba germană modernă în Ministerul Educației. Trainer și coach pe crestere.org

Poți da like & share:
Category(s): Articol, Evaluarea neutră, Noutăți < br / > Tag-uri: , ,
  • ezragsit

    Câte lucrări aveți de scanat la olimpiadă și câte ar fi de scanat la bacalaureat?

    Cu ce asigurați scanarea și cât vă ia, raportat la volumul de lucrări de scanat?

    Nu se opune nimeni „din principiu”, ci există temerea că volumul de scanări și precaritatea scanerelor disponibile în prezent să nu ducă la blocaje, sau la o muncă exagerat de mare
    (350 lucrări x 20 pagini/lucrare = 7000 pagini de scanat.
    Dacă nu dispui de un sistem automat, care să lucreze impecabil cu foi nu neapărat foarte netede (bare de control lipite pe foi, de exemplu), dacă trebuie să scanezi pagină cu pagină, dacă mai ai și de redenumit fișierele, obții (la 30 sec/pagină) cca.210.000 secunde doar pentru scanări/redenumiri, adică 3.500 minute, adică aproape 60 de ore … de neacceptat.

    Putem spune că vor fi scanere noi, funcționale, automate, eficiente în toate centrele.

    Am avut ocazia să lucrez cu scanere noi, funcționale, automate … din păcate tot se blocau coli A4 obișnuite, scoase din dosare… iar scanerele, HP, costaseră vreo 4000 lei bucata… parcă nu văd în CEx-uri rezerve, sau soluții de avarie. Singura soluție dacă se blochează -eventualul- scaner automat … este revenirea la „ridică capacul, pune foaia, lasă capacul, scanează, ridică capacul, ia foaia … adică acele 60 de ore …

    • Numărul de lucrări de scanat este proporțional cu personalul și cu echipamentele disponibile. Noi la germană scanăm doar pagină cu pagină pentru că secretizăm colțul din dreapta și totuși ne descurcăm. O soluție cu coduri de bare ne-am fi dorit și noi. Este fezabil totul, nu este nevoie de scanere foarte performante, ba chiar dimpotrivă, din experiența mea, cele mai noi sunt mai sensibile (din cauza vitezei de tragere a foilor) și se blochează mai ușor. Președinții de comisii însă, printre altele, nu trebuie să creadă că scanarea este doar treaba „specialistului”, nu e nevoie de informatician și este important ca oamenii să se schimbe, pentru că poate fi obositor și migălos. În mod sigur se schimbă lucrurile, unele părți din activitate devin mai grele și altele mult mai ușoare. Pe ansamblu devine mai ușor, la noi așa a fost – și, în orice caz, mult mai sigur și mai corect.

  • Sorin Giurumescu

    Noi la germană ne-am descurcat cu resurse mult mai puține, iar la examenele naționale resursele sunt proporționale cu volumul de lucru. Acest tip de critică a venit și în 2013-2014, când am generalizat noi sistemul evaluării neutre la olimpiadă. Nu resursele tehnice sunt o problemă, nici oamenii și timpul lor, ci organizarea lor riguroasă pentru un sistem nou, adică managementul schimbării.