Olimpiada Națională de Limba Germană – cea mai interesantă călătorie

Mă numesc Cismaru Roxana Elena și în prezent urmez studiile la ciclul masterat. Deși au trecut ceva ani de atunci, îmi amintesc de fiecare data cu mare drag și emoție de experiența Olimpiadei Naționale de Limba Germană Modernă. Pentru mine, a fost cea mai interesantă călătorie pe care liceul mi-o putea oferi. O experiență formatoare, un test de încredere în sine și de încredere în profesorul tău.

În primul rând, am în spate experiența a 3 ani de participare la faza națională. În acei 3 ani am strâns amintiri, momente, emoții și trăiri care m-au format nu doar din punct de vedere profesional, ci și din punct de vedere personal. În acești ani am cunoscut oameni, am ieșit din zona mea de confort și mi-am depășit limitele. Nu cred ca puteam sa cer mai mult. Și mai jos am să explic de ce m-a marcat atât de mult și „atât de pozitiv” olimpiada de limba germană.

Am apreciat olimpiada de germană tocmai pentru că era diferită, pentru că nu punea accent doar pe a ști limba stăină efectiv, ci și pe a ști să lucrezi în echipă și să te descurci în contexte cu care nu ai mai fost obișnuit. Cred că de aici vine toată frumusețea, din neprevăzut.

Formatul olimpiadei este unul foarte bine pus la punct: proba individuală și proba de proiect sunt cele două mari probe prin care trec elevii pe parcursul unei săptămâni. Prima probă, cea individuală, necesită cu adevărat multă pregătire înainte. Trebuie pe de o parte să cunoști limba din punct de vedere gramatical și lexical, dar și să fii creativ și să știi să îți structurezi ideile. Pentru mine să devin creativă pentru compunerile de la olimpiadă a fost cu adevărat o provocare, o călătorie. Am avut și eșecuri pe care le-am acceptat uneori cu greu, dar fără de care nu aș fi ajuns să performez. Trebuie să ai multă motivație și multă perseverență. Proba individuală este momentul în care ești în fața hârtiei albe care gata să fie ,,pictată” cu roadele muncii tale: creativitatea și cunoașterea.

Consider, de asemenea, că diferențierea pe nivele de limbă la această probă este foarte bună. Fiecare nivel de limbă (de la A1 până la C1) necesită o pregătire specială. La un anumit nivel ai nevoie să scrii narațiuni, la un alt nivel trebuie să poți face o argumentare sau să cunoști anumite expresii ale limbii germane. De aceea, consider că fiecare nivel de limbă impune ca elevii să fie evaluați separat. De la un anumit punct  încolo,  este ca și cum ar fi vorba despre materii diferite: cerințele sunt diferite. Indicatorii de performanță sunt diferiți.

Tg. Jiu 2012: Lucru la scenariu

De asemenea, de departe cea mai interesantă parte a olimpiadei este proba de proiect. Este momentul în care în câteva zile ai de citit o carte, a cărei poveste o vei transpune alături de echipă într-o piesă de teatru și un poster. Este momentul maxim de creativitate, cooperare, emoție și stres. Momentul în care simți presiunea timpului, dar nu vrei să te lași, până când nu prezinți capodopera în fața comisiei. Iar momentul când prezinți , este cel mai intens. Nu mai ești tu, elevul, ci tu, personajul. Trebuie să crezi în personaj, să îi dai viață pe scenă și să vorbești limba germană. Și de fapt nu ești doar tu, sunteți voi, cei din echipă. Voi cei care dați viață poveștii.

Prin urmare, îmi place olimpiada de germană pentru că este diferită. Nu numai că te formează din punct de vedere lingvistic și artistic, dar cel mai mult, te formează ca om, fiindcă te trece prin toate stările posibile. O experiență, care are în spate profesori dedicați, oameni care ne urmăresc pașii și ne ajută să creștem. O săptămână în care cunoști oameni frumoși și în care te cunoști pe tine mai ales.

Consider că dacă olimpiada nu ar mai fi așa ca acum… nu ar mai fi olimpiadă de germană. Nu mi-o pot imagina altfel și cred că nimeni care a fost acolo nu ar putea spune altceva. Este, pur și simplu, complexă și minunată.

Poți da like & share:
Category(s): Am fost acolo..., Articol, Despre olimpiadă