Bristena Tertan: liceenii aceia liberi în gîndire

Pentru mine, Olimpiada de Limba Germana a insemnat deschiderea portii spre o lume pe care o credeam pierduta in romanele cu liceenii aceia liberi in gandire, pasionati, insetati de carte si cunoastere. In toti anii de scoala de pana atunci, am cautat, cu disperare aproape, acel mediu in care sa ma regasesc, in care ideile si creativitatea sa nu imi fie marginite de precepte rigide, ci dimpotriva, sa mi se ofere unelte prin care sa le transform in ceva semnificativ. La Olimpiada de Limba Germana am avut tocmai acest sentiment, pe care imi imaginau ca il au acei adolescenti miopi din carti,  scufundati in lectura in mansarda de pe Strada Melodiei, exclusiv din setea nativa de cunoastere si exprimare.

Eseul pe care trebuia sa il alcatuim pornind de la un citat mi s-a parut mereu o proba superba. Aveam un sentiment onorant scriindu-mi opiniile, ideile pornite din propria experienta modesta de viata si lecturi care mi-au trecut prin maini.

Totodata, proba practica, in care, pe baza unei carti citite in timpul olimpiadei, alcatuiam o adevarata piesa de teatru, este ceea ce a facut experienta Olimpiadei una cel putin deosebita. Pe langa faptul ca lectura si analiza proprie a unei carti intr-o limba straina iti releva spiritul critic si capacitatile lingvistice, aceasta proba mi-a adus satisfactii pe care nu credeam ca le voi simti in timpul anilor de liceu: colaborarea cu colegi din alte orase, schimbul de idei pe o tema, creativitatea careia in sfarsit puteam sa ii dau frau liber.

La final, va rog sa nu rapiti colegilor mei mai tineri satisfactia de a-si scrie, macar cu ocazia acestei Olimpiade “enigmatica prefata la romanul ce e… doar al lor.”

 

Bristena Tertan, fosta eleva a C.N. “Emanuil Gojdu” Oradea

Poți da like & share:

Comentariile sunt închise.