Ioana Popescu: Am înțeles că fără creativitate nimic nu este posibil

Întotdeauna mi-a plăcut să studiez limbi străine. Am început să învăț germana în clasa a III-a, pentru că nu voiam să fiu ca toată lumea care învață franceza. Apoi, în clasa a V-a, a devenit materia mea preferată datorită doamnei profesor care mi-a fost și dirigintă în gimnaziu, Octavia Popescu. Am participat la olimpiade, iar în clasa a IX-a m-am calificat prima dată la etapa națională.

Până atunci, pasiunea pentru germană era ceva la care contribuia în mod direct și probabil singular felul în care mi se preda. Însă, ulterior, a devenit o pasiune intrinseca, pentru că era materia care îmi stârnea creativitatea. Faptul că pentru această olimpiadă trebuia să mă pregătesc prin a scrie compuneri, la care originalitatea se puncta cel mai mult, m-a făcut sa aleg întotdeauna olimpiada de germană, fără sa am nevoie de altă convingere pentru a nu participa la alte olimpiade (fazele naționale de cele mai multe ori se suprapuneau).

Modul în care a fost organizată această olimpiadă m-a motivat și am vrut mereu să ajung la etapa națională pentru a face partea de proiect: sceneta bazată pe carte. M-am calificat la națională în toți cei trei ani în care am participat, și am avut rezultate foarte bune. Cel mai important motiv pentru care toate acestea au fost posibile a fost că îmi plăcea ceea ce se întâmpla la această olimpiada. Nu era ceva clasic, ca la toate celelalte materii. Este singura olimpiada care promovează creativitatea și lucrul în echipă, două aspecte esențiale în dezvoltarea oricărui tânăr.

Acum studiez International Business Administration la Erasmus University Rotterdam, și realizez cu adevărat cât de importantă a fost experiența mea la ONG si avantajele pe care mi le-a adus. Am învăț sa lucrez într-o echipa, cu oameni pe care nu îi cunoșteam, dar cu care împărtășeam aceleași interese. Am văzut ce înseamnă să ai un scop comun, și cum se lucrează sub presiunea timpului, dar și a rezultatului. Am cunoscuți oameni minunați și am creat prietenii care nu s-au pierdut de-a lungului anilor. Am înțeles că fără creativitate nimic nu este posibil, că trebuie să ne punem oriunde amprenta pentru a aduce plusul acela care face diferența între comun și deosebit.

Privind înapoi, după ce am câștigat mai multă experiență, realizez că puține activități propuse de sistemul educațional din Romania au contribuit cu adevărat la dezvoltarea mea, iar olimpiada de germană este cu siguranța una dintre ele. Unicitatea modului de organizare a acestei olimpiade este ceea ce a făcut diferența și sunt fericită că am avut ocazia să iau parte la acest fenomen.

Poți da like & share:

Comentariile sunt închise.