Olimpiada Internatională de Limba Germană
„Wir haben so kleine Verschiedenheiten, aber am Ende sind wir alle gleich.”(„Avem cateva mici diferente, dar in final suntem cu totii egali”). Așa a descris Rohan, partcipanta din Iran, cele două saptămâni petrecute la Berlin. Și nu aș putea să nu îi dau dreptate. 125 de adolescenți din 64 de țări , un oraș și mii de sentimente. E greu să pot descrie ce am trăit la Olimpiada Internațională de Limba Germană, deoarece găsesc imposibilă transpunerea acelor sentimente și acelei energii în cuvinte.
Totul a inceput odată cu participarea mea la Olimpiada Națională de Limba Germană, unde am reușit să obțin locul 2 atât la proba individuală, de eseu, cât și la cea de echipă, care constă în punerea în scenă a unui roman alături de o echipa formată din 8 participanți de niveluri și din județe diferite. Ulterior a urmat o dezbatere alaturi de alti 29 de elevi, din care am fost aleși doar 15 care să participăm la Lotul Național de pregatire pentru IDO (Olimpiada Internațională de Limba Germană). M-am simtit ușor coplesită de rapiditatea cu care se intâmplau toate, însă pe departe, momentul cu cea mai mare intensitate a fost cel in care am fost anunțată ca voi fi una din cei doi reprezentanți ai României la Berlin.
Dupa cum spuneam anterior, e greu să descriu în cuvinte experiența mea de la IDO. E extraordinar cum noi, niște tineri cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani venind din toate colțurile lumii, am reușit să clădim în doar două săptămâni o familie. Spun „familie” deoarece simt că “prietenie” este prea puțin spus. Ne-am oferit în permanență suport emoțional, am râs împreună, am și plâns împreună, am dansat, am cântat și am simțit că, deodată, pământul a devenit de mărimea unei mingi, iar noi îl țineam în mână.
Organizarea de care au 
dat dovada cei de la Goethe-Institut m-a impresionat, demonstrandu-mi inca o data ca germanii sunt foarte corecti, punctuali, eficienti si se gandesc mereu la toate. Ne-a fost puse la dispozitie o multitudine de optiuni de a descoperi orasul Berlin; de la vizite la muzee si gradini zoologice, la excursii prin imprejurimile capitalei germane, dar si activitati de socializare ca seri de jocuri, de filme, petreceri etc. Mereu au dorit sa fie siguri ca nu ne lipseste nimic si ca suntem bine. Si au reusit as faca acest lucru, fapt pentru care nu ni s-a parut niciodata ca organizatorii au fost in vreun mod superiori fata de noi, ci prieteni, colegi, amici. Am putut observa ca nu a fost pus accent pe ideea de olimpiada, poate pentru a nu crea tensiune intre noi (lucru despre care nu am simtit ca a fost vreodata vorba, ci din contra, ne-am bucurat enorm pentru cei care au castigat). Olimpiada a fost structurata pe trei parti, una individuala si doua alaturi de o echipa. Probele in echipe au constat intr-o sceneta si un joc numit “Quiz”, unde a trebuit sa ii prezentam unui pictor cum vedem noi orasul Berlin in 2050, iar acesta l-a desenat in urma descrierilor noastre.
La fel ca si la Olimpiada de la noi, partea de proiecte e o ocazie extraordinara de a crea conexiuni si noi prietenii. Insa la Berlin metoda de evaluare a fost diferita, in sensul in care la prezentarile scenetelor, nu erau spectatori. Nu stiu daca sa numesc acest aspect un avantaj sau nu, insa e important de precizat ca pentru pregatirea momentelor am avut la dispozitie numai o zi.
Unul din momentele care m-au impresionat cel mai mult a fost “Länderabend”(seara internationala). Ideea a fost una extraordinara dupa parerea mea; tarile relativ invecinate au trebuit sa creeze un moment artistic. Romania a fost alaturi de Rep. Moldova, Serbia, Grecia, Slovenia si Ungaria, iar impreuna am prezentat dansuri traditionale
din fiecare tara. In urma spectacolului am reusit cu totii sa aflam lucruri noi despre tarile cu care ne invecinam si am realizat ca nu suntem asa de diferiti precum credeam. Pentru mine au avut un impact destul de mare tarile asiatice si africane care au realizat momente absolut deosebite. Poate le-am considerat asa, deoarece e ceva nou si relativ necunoscut in profunzime pentru mine.
Orasul Berlin e un oras mirific dupa parerea mea, in care nu esti judecat niciodata pentru cum arati, ce sau cum esti. E un oras cu foarte multi artisti care nu ezita sa iti arate tot ceea ce stiu. E un oras multicultural, fapt pentru care am considerat ca olimpiada a fost in tema cu universul urban. Asadar ma consider foarte norocoasa ca am participat la Olimpiada in anul in care s-a tinut aici (in 2018 va avea loc in Freiburg).
La plecare am ramas cu un mic gol in suflet poate din cauza faptului ca realizam ca niciodata nu vom putea fi din nou in aceeasi formula, in acelasi oras, dar fara sa ne mai lege o olimpiada, ci acea energie despre care spuneam in primele randuri. Acea energie care nu a incetat vreodata sa existe si simt ca mult timp de acum incolo va fi vie. Oportunitatea de a merge la Berlin a fost o combinatie intre multa munca si ajutor din partea doamnei profesoare Bodoni Zsuzsanna, careia ii multumesc pentru fiecare minut acordat in cladirea mea atat in ceea ce priveste limba germana, cat si ca om, dar si voluntarilor din Germania care au venit la noi in scoala. Le multumesc cu aceasta ocazie si domnului Sorin Giurumescu si Cristinei Danovschi alaturi de care am format echipa Romaniei la IDO. Ma simt coplesita de tot ceea mi s-a intamplat si totodata foarte norocoasa pentru ocazia pe care am avut-o. Iar tot ce pot spune dupa aceasta experienta multiculturală este că “Deutsch verbindet”(„Limba germană unește“).
Boilă Antonia Maria, (judeţul Mureş) participant la IDO 2016
