Ce înseamnă normalitate?

Trăind în România suntem tentaţi în fiecare zi să redefinim „normalitatea” după cum ne convine pe moment. Pe de altă parte declarăm mereu că vrem să trăim într-o lume „normală”. O lume fără corupție la fiecare pas, o lume în care nu este nevoie să „ungi” mecanismele birocratice care, altfel, te blochează în tot ceea ce vrei să faci, o lume în care nu trebuie să te întrebi ce vrea să spună doctorul, ce vrea să spună profesorul, ce vrea să spună polițistul care te-a oprit pe drum… oare așteaptă „ceva” de la tine?

În aceste condiții „normalitatea” nu este tocmai la îndemână. Funcționarul care îți cere mereu noi și noi documente te presează „să-i dai”… sau poate nu, poate chiar nu depinde de el… medicul care îți spune despre șansele bolnavului tău poate te presează „să-i dai” ca să se ocupe de bolnav… sau poate nu… la fel profesorul care îți spune despre copilul tău sau polițistul care te-a oprit…

De aceea efortul de a trăi și a ne comporta „normal” merită să fie lăudat și promovat. Dacă trecem prea ușor peste „normalitate”, atunci revenim la amorțeala socială obișnuită. La starea în care, unii dintre noi, pe segmente ale vieții noastre, ne străduim să trăim „normal”… iar pe alte segmente, din când în când, cedăm presiunii, pentru că ne simțim singuri împotriva „sistemului”. Poate merită să spunem mereu și mereu de lucrurile „normale” care ni se întâmplă, de oamenii „normali” pe care-i cunoaștem și de faptele lor de „normalitate”.

Atunci când ceva intră în „normalitate”, tindem să lăsăm acel ceva în sertărașul pentru chestiuni rezolvate și să uităm… să uităm cum era înainte și să riscăm chiar ca acel ceva, pe nesimțite, să se întoarcă la vechile forme de manifestare. Haideți să vedem cum trăiesc în jurul nostru oameni normali și să ne căpătăm energia de a trăi normal din aceste exemple permanente de normalitate. Nu doar uneori ci în mod permanent și repetat. România morală poate să se manifeste permanent, nu doar la momente de emoție colectivă.

Putem observa normalitatea din scene banale… Polițistul tânăr care m-a oprit cu radar-ul acum vreo 10 zile la Nistorești și m-a întrebat, politicos, unde mă grăbeam. Apoi, după răspunsul meu, la fel de politicos, mi-a spus că va vedea colegul lui, din înregistrare, dacă poate să aleagă viteza mai mică (pentru că am frânat) și apoi am constatat că nu aștepta nicio șpagă, era pur și simplu un om civilizat și amabil. Cu toate că nu are un salariu mare. Normalitate… dar care necesită un efort moral!

Normalitatea se manifestă în forme banale… dar care necesită efort. Ce exemple cunoașteți și voi? Începeți să le spuneți și să le promovați! Mereu și mereu! Astfel vom fi motivați și ne vom motiva reciproc tot mai mult să trăim normal. Să trăim normal și să… alegem normal:

Haideți să ne pregătim, în mod inteligent, pentru votul din 2016! Haideți să schimbăm, din temelii, clasa politică! Putem, pentru că suntem mai mulți cei care nu pot fi cumpărați cu țuică și găleți… Putem, pentru că noi ne informăm pe Internet și analizăm, în liniște, fiecare candidat… Putem, pentru că noi îi evităm pe cei cărora le fac publicitate televiziunile de propagandă ale marilor partide… Și-i putem învăța și pe alții să nu se mai uite la emisiunile de propagandă, fie că este vorba de Antene, RTV, sau de Realitatea TV sau B1 TV – toate televiziuni de propagandă! Putem, chiar dacă pensionarii, în majoritatea lor, rămân „captivi” ai acestor surse de „informare”, adică manipulare… Putem, pentru că în noiembrie 2014 am fost mai mulți decât ei, cei manipulați de televiziuni. Noi am făcut diferența, pentru că ne-am mobilizat. Haideți să ne mobilizăm pe termen lung, să-i cunoaștem din timp pe candidați și să le facem publicitate celor normali și care nu au sponsori bogați în spate, sponsori care așteaptă contracte preferențiale după aceea. Prima etapă: alegerile locale! Haideți să ne implicăm toți, inclusiv cei plecați. În țara asta există oameni credibili. Și putem, în lanț, să transmitem încrederea noastră. Dacă un prieten de încredere spune că are un prieten de încredere (clar numit) care îl cunoaște bine pe un candidat și poate să transfere această încredere… Și haideți să votăm numai oameni care au demonstrat o formă clară de profesionalism într-un domeniu, nu oameni care fug înspre politică pentru că nu sunt capabili de altceva! Acum clasa politică e plină de oameni isteți dar care nu au făcut niciodată ceva temeinic, nu au expertiză în nimic, nici măcar în politică! România are mulți profesioniști care pot să se îndrepte și spre politică din spirit civic. Dacă vă uitați în jur, astfel de oameni sunt singurii care au mai făcut câte ceva în unele domenii în ultimii 25 de ani. Atunci când s-a apelat la profesioniști din diferite domenii pentru probleme punctuale, au apărut idei și reforme care au îmbunătățit unele lucruri… din păcate prea puține și prea fără sprijin real din partea exponenților „sistemului”, dar e un semn că se poate. Fără să intru în amănunte, pentru că, inevitabil, e posibil să avem păreri diferite (ceea ce este bine într-o democrație), cred că toți cunoașteți și astfel de cazuri de lucruri bine făcute în domeniile voastre de către profesioniști aflați temporar (și întâmplător) în poziții de decizie. Și v-ați întrebat cum ar fi posibil ca astfel de oameni chiar să aibă putere pe termen lung și să fie mult mai mulți. Eu cunosc în domeniul educației astfel de oameni care nu sunt luați în seamă de cei care se perindă în funcții politice. Și cred că știu, ca cetățean, fără a fi specialist, oameni care au făcut posibil ca foști prim miniștri să ajungă la pușcărie pentru ce au făptuit (acum 10 ani era de neînchipuit!). Haideți să transformăm specialiștii, așa-numiții „tehnocrați” în oameni cu influență reală. Dacă aceștia vor deveni politicieni pentru doar câțiva ani, atunci pot curăța clasa politică de imbecili corupți și apoi se pot retrage treptat, în măsura în care sunt siguri că ne lasă pe „mâini bune”. Luați aceasta și ca pe un apel către specialiști de a se îndrepta către societate, de a nu repeta greșeala intelectualilor din anii 90, care s-au retras, „scârbiți” și ne-au lăsat pe mâna lui Iliescu și a găștilor de foști securiști și comuniști. Haideți să facem ceva pentru „ceilalți”, din care facem parte și noi! Haideți să ieșim „în lume” și să devenim o societate normală!
PS: În timp ce scriam asta, Dragnea a anunțat că Ponta demisionează… Johannis va avea de ales între „soluția imorală” și alegeri anticipate, între aranjamente politice în favoarea celor care i-au finanțat campania sau o linie etică, chiar cu riscul alegerilor anticipate!

PPS: Acesta nu este un articol de partizanat politic! Experții Creșterii au opțiuni diverse și este bine să fie așa. Noi sprijinim pe toți cei care aderă, în mod credibil, la valorile și principiile noastre. În cazul acesta, mai ales la corectitudine, ca valoare de bază în lupta anticorupție și în trecerea la normalitate. La fel cum noi am putut organiza o olimpiadă corectă într-un „peisaj trist”, tot așa se poate ajunge la o lume normală în viața social-politică, în care corupția să fie un fenomen marginal, nu o regulă. Opțiunile exprimate aici aparțin autorului articolului, în fiecare caz. Ar fi de dorit ca în ansamblul sistemului de educație românesc să nu se mai confunde „politica în școală” cu „educația politică” și profesorii să aibă curaj să accepte teme de dezbatere actuale din societate, fără teeama că vor fi acuzați că „fac politică” în școală. Elevii noștri trăiesc aici și acum, nu în timpurile vechi din manualele de istorie, iar scopul învățării istoriei este să înțelegem societatea de acum!