Generalizarea evaluării neutre

Am aflat de intenția conducerii ministerului educației de a aplica sistemul de tip „evaluare neutră” folosit de noi la olimpiadă pentru toate examenele naționale din anul 2018.

Suntem aici o echipă care are experiența acestui tip de evaluare încă din anul 2013, deci avem în urmă 5 sesiuni de evaluare neutră. În primul an am aplicat-o ca proiect pilot în județele care au dorit (cam 2/3 din total) și am avut 75 de profesori evaluatori neutri. În anul următor, în urma unor dezbateri aprinse, cu opoziție fermă dinspre 1-3 județe, cu schimburi de mailuri și de argumente extinse pe durata a vreo șase luni, am generalizat sistemul.  De atunci funcționează și este parte din firesc pentru profesorii de germană modernă. Ca în orice democrație, nici aici nu există unanimitate, din când în când mai există voci singulare care regretă vechiul sistem, care li se pare mai simplu.

Cei în jur de 220 de profesori evaluatori neutri și mai mulți inspectori și asistenți care participă de mai mulți ani la această olimpiadă s-au obișnuit să considere acest sistem mai comod decât pe cel dinainte. Argumentul principal pentru cei aflați în funcții de conducere (inspectori) pare să fie eliminarea „intervențiilor”. Chiar dacă uneori le vine greu să le explice persoanelor influente de ce nu pot face nimic, până la urmă este foarte comod să fii într-o funcție pentru maxim 4 ani (dacă ai dat concurs și se ține cont de asta) și să poți arăta celor de care ar putea depinde prelungirea ocupării postului tău că nu poți face o ilegalitate pentru ei… cel puțin nu la olimpiada de limba germană modernă.

Ca și acum, în cazul intenției de a se aplica acest sistem la examenele naționale, și la noi la germană a fost greu de spus pentru fiecare caz în parte care era motivul real al neacceptării noului sistem de către unii. Putea fi și supărarea că nu mai puteau controla acolo unde aveau puterea cine se califică la națională și cine nu, putea fi teama de nou și de computer, putea fi reală și teama (și orgoliul) că evaluatorii din alte județe nu sunt la fel de buni ca ai lor, puteau fi și alte motive subiective legate de persoana sau persoanele care propuneau acest sistem.

Și în acest caz, o intenție bună și ceva ce poate deveni cea mai bună măsură adoptată în școala românească de la introducerea camerelor la bacalaureat se pot izbi de critici bazate numai pe abordarea politică și globală (criticăm orice vine de la „ei”). De fapt, evaluarea neutră nu are nimic de-a face cu politica și este o metodă de sporire a corectitudinii și profesionalismului în evaluare, așa cum am constatat noi la germană:

• Evaluatorul nu știe de unde sunt lucrările și nici cine este celălalt evaluator, deci va fi mult mai atent (nu poate să se ducă în sala cealaltă și să „negocieze” punctajele ca să scape mai repede;

• Cei din centrul de examinare nu știu unde ajung lucrările scanate și cine le evaluează, deci nu mai pot face intervenții;

• Schimbul de lucrări se face pe mail și la distanță mare, deci chiar dacă cineva ar face munca uriașă de a „hackui” sistemul ca să dea de urma unei lucrări, cu sprijinul cuiva dintre cei care se ocupă de repartizarea lucrărilor, totul lasă urme ușor de depistat;

• Evaluatorul poate opta între a sta acasă să evalueze sau a merge la un centru de evaluare unde să-i fie tipărite lucrările în condiții de securitate; oricum nici cei din centru nu ar putea ști de unde sunt lucrările;

• Nicio lucrare nu este evaluată de vreun evaluator din județul de unde provine acea lucrare, deci probabilitatea de a recunoaște un elev propriu este aproape de zero (dacă profesorul s-a mutat de curând în alt județ, poate – soluții există și aici!);

• Evaluarea, mai ales la disciplinele de uman, s-ar putea face pe verticală, ca la olimpiada noastră, ceea ce ar crește eficiența, calitatea și validitatea – adică aceeași lucrare poate fi evaluată de 2 evaluatori pe un criteriu, alți 2 pe alt criteriu etc. – la noi sunt minim 6 evaluatori în total;

• sau evaluarea se poate face pe subiecte de evaluatori diferiți; ca și în cazul evaluării pe verticală, este mult mai eficient să te concentrezi la mai multe lucrări pe un subiect / aspect anume;

• evaluarea pe verticală și pe subiecte se poate face în urma unor traininguri și calibrări cu evaluatorii; astfel fiecare poate ajunge să evalueze acele categorii de subiecte pentru care este mai competent, ceea ce va crește și viteza (eficiența) și calitatea evaluării;

• competențele digitale cerute de acest tip de evaluare sunt mult mai mici decât ne închipuim la prima vedere; de fapt, acest „contraargument” este lipsit de sens și toate problemele tehnice se pot rezolva în centrele de evaluare, fără ca informaticianul să știe vreun moment despre ce lucrări este vorba (nici profesorul evaluator nu știe).

Pentru cei din echipa Experții Creșterii este un semn de succes intenția conducerii ministerului educației de a generaliza acest sistem de evaluare și sperăm ca acesta să aibă parte de o implementare eficientă, cu aceleași bune rezultate ca la olimpiada de limba germană modernă.