Îmi place să definesc olimpiada de germană ca fiind o etapă a devenirii unui caracter. Această competiţie m-a ajutat să mă autovalorific şi să capăt mai multă încredere în mine, deoarece am avut oprtunitatea să-mi dovedesc că mă aflu pe o treaptă ontologică superioară.

În ceea ce priveşte procesul de pregătire cognitivă, pot spune că am găsit prilejul de a mă documenta în diverse domenii şi de a folosi noile informaţii acumulate în viaţă.

Citatele pe care trebuie să le abordăm în eseurile noastre de la proba individuală ne stimulează creativitatea, originalitatea şi spiritul civic. A scrie un eseu în limba germană nu presupune doar corectitudine gramaticală şi logică lexicală, ci şi creativitate, implicare socială şi o bază informaţională solidă.

Probabil cea mai incitantă parte a olimpiadei o reprezintă proba de proiect, deoarece avem posibilitatea de a lucra în echipă, de a cunoaşte oameni noi şi de a pune în scenă o piesă de teatru. Această parte înseamnă dezvoltarea competenţelor sociale, astfel încăt participanţii, care nu se cunosc, să poată  găsi un consens pentru a crea un proiect de succes. Consider că experienţa acestei probe este cel mai mare câştig pe care un participant îl poate avea. Cărţile pe care le primim sunt de actualitate şi abordează teme de o mare importanţă din realitatea cotidiană, precum criza emigranţilor sirieni, discriminarea,terorismul sau teme istorice, precum situaţia evreilor din perioada nazistă, existenţa divizată a germanilor în două state cu regimuri politice diametral opuse în perioada postbelică sau revenirea la democraţie după evenimentele din  1989, ceea ce arată clar că un olimpic la germană nu trebuie doar să cunoască fluent limba, ci şi să aibă o bază epistemologică cu informaţii din istorie, din societate sau din literatură. Scenariile ne creează cadrul creativ perfect pentru a găsi un echilibru  în numărul replicilor fiecărui personaj şi, implicit, în lucrul în echipă. Tot ce se întâmplă în cursul celor trei zile are rolul de a ne ajuta să ne maturizăm.

Apogeul evoluţiei mele este participarea la lotul lărgit pentru IDO, unde am cunoscut cincisprezece tineri de aceeaşi vărstă cu mine care mi-au arătat că mai există o speranţa pentru viitorul acestei ţări controlate în toate domeniile de marionete ale unui sistem bolnav. Acea săptămână din mai a reprezentat renaşterea mea sub zodia potenţialului pozitiv al schimbării. Activităţile nu au avut ca centru de iradiere acumularea de competenţe lingvistice, ci dezvoltarea sinelui aflat într-un continuum temporal ale cărui coordonate se află de căţiva ani sub semnul instabilităţii şi al incorectitudinii.

Din punctul de vedere al organizării, evaluarea neutră este primul pas spre corectitudine . Pot susţine că, alături de exerciţiile de Hörverstehen şi de Leseverstehen, asigură egalitatea în şanse şi evaluarea obiectivă a lucrărilor.

Pentru noi, participanţii, olimpiada este o lecţie de viaţă, în care noi suntem personajele principale, dirijate de principii şi valori precum corectitudine, deschidere faţă de schimbare, libertate sau spirit de echipă.

Raportat la un cod etic personal, pot spune că participarea la olimpiada de germană este cel mai important premiu din viaţa unui elev şi oferă o satisfacţie incomensurabilă în comparaţie cu o diplomă. Am învăţat că a lua parte la o astfel de experienţă este mult mai important decât a obţine un premiu.

A schimba principiile olimpiadei înseamnă a călca pe urmele lui Peter Schlemihl, personaj care şi-a pierdut umbra (adică identitatea). În final, Peter a obţinut totuşi o pereche de ghete zburătoare cu care a putut evolua, noi am putea zbura în universul cunoaşterii, dar cum dacă ne sunt frânte aripile şi dacă suntem limitaţi de o tradiţie fără finalitate cognitivă?

În concluzie, olimpiada de germană este o anticameră a viitorului şi a  dezvoltării personale intrate într-un joc creativ al lingvisticii.

Quod erat demonstrandum