Nu demult am fost întrebată de mama mea care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le-am dobândit din anii deja parcurși de liceu (lăsând la o parte vacanțele de vara, desigur…). Primul meu răspuns a fost, fără doar și poate: olimpiada de germană.

Mă numesc Rusu Daria Ioana, am 17 ani și sunt eleva în clasa a 11-a la Colegiul Național „Doctor Ioan Meșotă” din Brașov. De zece ani mă identific a fi baschetbalistă de performanță. Este pasiunea mea, dusă la performanță. Există un singur lucru pe care îl fac fără întrerupere de mai multă vreme decât a juca baschet: de 14 ani învăț , vorbesc și îmi perfecționez limba germană.

Nu îmi pot imagina viața mea fără limba germană… Oportunitățile aduse de aceasta sunt incredibile. Dar poate că nu aș fi știut să îndrăgesc vreodată cu adevărat tot ceea ce ține de această limbă și cultură, dacă nu aș fi participat la Olimpiada de Limba Germană Modernă.

În 2018, clasa a 10-a, am așteptat cu cea mai mare nerăbdare olimpiada… încă țin minte acele emoții. Eram atât de motivată să ajung la etapa națională, pentru că participasem și în 2017 și am reușit să obțin premiul al doilea la proba de proiect. Astfel, în 2018,am reușit să obțin locul al doilea la proba scrisă și, împreună cu grupa mea, locul întâi la proba de proiect. Anul acesta, voi participa din nou la faza județeana. Dar nu premiile m-au făcut să îmi doresc să mă calific, ci acest… fenomen… al ACESTEI olimpiade. Sunt de părere că este cel mai aparte concurs școlar dintre câte există!!!

În primul rând, proba scrisă a olimpiadei abordează teme actuale, interesante. Apoi, fie că este vorba despre scrierea unei narațiuni, sau a unui articol,  sunt definitiv adepta faptului că se pune accent pe creativitate și originalitate!  Asta trebuie promovat, nu? Minți sclipitoare, deosebite, cu idei proaspete! Ceea ce permite acest barem de corectare este mai ales concurarea elevilor pe niveluri de cunoaștere a limbii.  Astfel, fiecare are șanse egale. Dacă acest sistem de participare nu va mai exista, se va pierde din tradiție și din oportunități. Am reușit  să cunosc mulți copii, în cei doi ani de participare  și am stat de vorbă cu niște oameni incredibil de talentați. Dar nu toți vorbeau germana atât de fluent sau de corect. Totuși, acest lucru nu contează, căci mulți dintre aceștia aveau idei mult mai bune, sau erau mai efervescenți decât cei mai buni vorbitori.

Apogeul acestei olimpiade este însă proba de proiect… Toți o…iubesc! Nu cred că am mai văzut atât de mult entuziasm la un loc, vreodată. Poate nici chiar în competițiile sportive. Această probă îți permite să îți exploatezi calitățile la maximum. Ador suspansul de înainte de a afla ce carte îți va deveni prieten și dușman laolaltă, timp de 3-4 zile . Trei-patru zile cu adevărat intense și pe care nu le poți uita. Zile în care un adolescent care, la început, mărturisește grupei sale că este foarte timid, poate ajunge să vorbească pe scenă puternic, parcă ar fi actor. Pentru că grupele sunt atât de diverse, încât fiecare membru are ceva de învățat de la ceilalți. Ador această diversitate. Chiar și neînțelegerile sunt satisfăcătoare, căci dovedesc faptul că mereu va exista ceva de adăugat sau de corectat. Lucrul în echipă te face mai răbdător sau poate mai motivat și mai muncitor.

Un lucru pe care cu siguranță orice concurent îl poate confirma este faptul că, în cadrul olimpiadei, mai ales în cadrul grupelor de proiect, se formează cele mai frumoase prietenii. Când mi-a fost strigat numele pentru câștigarea premiului la proba scrisa, lucrul pe care îl țin cel mai bine minte și care îmi încălzește inima este faptul că am auzit din sala în care ne aflam neașteptat de multe strigăte cu felicitări, venite de la cei cu care mi-am petrecut mai mult timpul la olimpiadă – erau prietenii mei. Cei cu care am lucrat atât de mult, cot la cot, și zi, și noapte. Parcă orașul ne aparținuse, căutând materiale pentru scenetele si placatele noastre, parcă sala de clasă în care am lucrat devenise micul nostru laborator de idei, iar hotelul era casa primitoare în care ne adunam laolaltă serile si povesteam sau cântam.

Prin Olimpiada de Limba Germana Modernă am descoperit cu adevărat satisfacția unui lucru făcut de mintea și cu mâna proprie, dar m-am bucurat mai ales de mâna întinsă a unui coleg de echipă, a unui prieten.

Cu sinceritate spun că bucuria câștigului nu a durat atât de mult, căci despărțirile nu au fost tocmai ușoare, iar sfârșitul provocărilor m-a întristat, deși m-a lăsat cu dorință mare de cunoaștere. A fost atât de greu sa părăsesc acea atmosferă deosebită…

Vara trecută am simțit cu adevarat avantajele participării la Olimpiada de Limba Germana Moderna: în urma câștigării premiului al doilea cu un an în urmă, în 2018 mi-a fost oferită o bursă de studiu în Germania, pe o perioadă de o lună, în cadrul programului P.A.D al Conferinței Miniștrilor Educației din Germania.  Așteptările mele au fost cu mult depășite de ceea ce am experimentat  în această excursie!

Voi fi mereu recunoscătoare acestei olimpiade. Parcă e un alt mod de viață, un alt mod de a învăța, dovedind că practica definitivează teoreticul. Am învățat și am trăit neașteptat de multe. Am avut oportunitatea de a discuta, cu elevi de vârsta mea, teme actuale, importante și probleme internaționale chiar, la care acum sper să pot contribui și eu în viitor, cu soluții. Am devenit mult mai curajoasă și mai încrezătoare în propriile forțe și am înțeles că, dacă îți dorești cu adevărat ceva, trebuie să te implici în totalitate. Vei avea rezultate atunci când îți poți privi munca mulțumit.

Sunt atât de recunoscătoare că această olimpiada transmite, chiar și prin formatul său, faptul că munca, dorința de cunoaștere,  originalitatea și afirmarea ideilor inedite, proaspete sunt aspectele care pot face schimbări și adăugiri esențiale în relațiile, cultura, interacțiunile și chiar în însăși societatea noastră.