Nu pentru că e așa de greu nu îndrăznim. Pentru că nu îndrăznim, e așa de greu (Lucius Annaeus Seneca)

Provocările sunt parte integrată a vieţii de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Căutând si găsind soluţii pentru a le rezolva, pentru a le depăşi, „creştem”, devenim mai buni în domeniul în care activăm.

Pentru redactarea acestui articol, am să pornesc de la experienţa mea personală legată de Olmpiada de Limba germană. În 2012, a trebuit să devin metodist al ISJ Buzău. Spun „a trebuit” pentru că la momentul acela nu îmi doream această funcţie. A venit şi momentul când a trebuit să decidem asupra evaluării neutre. În judeţul meu, mai bine zis, în oraşul meu, sunt foarte puţine cadre didactice care predau limba germană, şi, fără a şti foarte exact ce efort prespune, am înscris Buzăul în evaluarea neutră, fiind sigura soluţie pentru a asigura o corectare pe verticală a lucrărilor.

23.02.2013 – ziua Olimpiadei judeţene. Logistică pregătită (teoretic, că practic, pe parcurs, am constatat că nu eram chiar aşa de pregătiţi). Cu programul detaliat de începere al fiecărei probe la îndemână, am încercat să îl respectăm. Dar parcă totul era împotrivă. A mers foarte greu să descărcăm mp3-urile pentru proba de Hörverstehen. Apoi, pe la unele clase, am constatat că nu mergeau CD-urile… De scanare s-a ocupat informaticiana şcolii, eu am trimis apoi lucrările scanate către adresele indicate. Numai că aveam să descopăr că nu am tastat o adresă corect – atunci a fost momentul când i-am scris şi doamnei mele inspectoare, dar şi domnului inspector din minister că eu nu sunt în stare să mă ocup de această olimpiadă şi că ar fi mai bine să facă altcineva asta. Dar seria de întâmplări nefericite (ca să le spun aşa, deşi la tastarea unei adrese de e-mail e vorba doar de atenţie) nu s-a oprit aici. Pe la ora 17 am ajuns în sfârşit acasă, ca să aud la capătul celălalt al firului vocea aproape plângând a unei colege din alt judeţ (nu ştiu nici până acum cine era), spunând, cu ultimele puteri, că Buzăul nu a trimis lucrările scanate nu mai ştiu pentru ce nivel şi din cauza aceasta întârzie evaluarea neutră. Atunci a fost momentul când am început eu să tremur, am intrat pe mail şi am dat forward, ca să se vadă că Buzăul trimisese lucrările la timp, la adresa tastată corect de astă dată.

După o zi absolut infernală, în care făcusem şi o greşeală, dar lucrările ajunseseră la destinatar, şi fusesem şi acuzată că nu m-am încadrat în timp – fără temei acum, mă întrebam, fireşte, pentru ce atâta zbucium. Însă răspunsul aveam să îl aflu la Arad, când elevii din Buzău, desemnaţi calificaţi în urma evaluării neutre, au adus acasă nu mai puţin de patru premii, clasând judeţul pe locul 3 la nivelul întregii ţări. Evaluarea neutră, deşi pretenţioasă, migăloasă şi mare „devoratoare” de timp, are rolul de elimina subiectivismul propriu naturii umane, de care ne este, de ce să nu recunoaştem, atât de greu să ne detaşăm.

22.02.2014. Etapa judeţeană a Olimpiadei de limba germană. Devenită între timp şi membră a Comisiei centrale, m-am ocupat din nou, în calitate de preşedinte executiv, de organizarea concursului. Dar acum lucrurile erau foarte clare, totul a mers exact programului, la minut pot să spun. Dacă nu aş fi acceptat „provocarea” evaluării neutre (şi, repet, am acceptat-o pentru că în 2013 nu exista altă soluţie pentru Buzău), nu aş fi avut confirmarea că se poate organiza şi o olimpiadă „curată”, fără existenţa suspiciunii că un elev este avantajat în defavoarea altuia, mai bun, care merită să reprezinte judeţul în competiţia naţională şi să o facă cu rezultate excelente.

Așa cum zice Seneca în citatul de la început (care a fost un subiect de olimpiadă la noi!), îndrăzneala de a încerca să găsim soluții la provocări, în loc să le evităm, face ca acestea să nu mai fie „grele”. Provocările fac parte din viață. Căutând si găsind soluţii pentru a le depăşi, „creştem”, devenim mai buni, trăim…