Raport: Concluzii și perspective. De ce plec

(Citește partea întâi aici și partea a doua aici)

Site-ul Experții Creșterii merită promovat și întreținut în continuare, ca un punct de întâlnire al celor care doresc o schimbare în bine nu numai a olimpiadelor, dar a educației din România în general, pe baza principiilor și valorilor identificate acolo. Voi continua această activitate în măsura în care va funcționa colaborarea cu cele două instituții implicate, ministerul educației și Institutul Goethe și sper să obținem pe parcurs și implicarea APLGR.

În toți acești ani, realizările s-au bazat pe lucrul în echipă. Chiar dacă mi-am asumat, când a fost nevoie, răspunderea pentru inițiative și impulsuri de schimbare mai puțin populare pe termen scurt, ideile au venit, în mare măsură, de la membrii echipelor și au fost consecințe firești ale provocărilor întâlnite.

În acest moment mai sunt câteva provocări încă de îndeplinit. În orice moment vor fi… Acordul de colaborare dintre minister și Institutul Goethe este pregătit pentru a fi propus conducerii ministerului; la fel acordul cu Youth for Understanding, o organizație care se ocupă de schimburi de elevi și cărora le-am propus un acord pentru a nu mai fi probleme cu directorii de școli care refuză să-i lase să-și promoveze activitatea; ar fi util un acord cu ZfA, pentru a clarifica mai multe aspecte ale colaborării care intervin uneori ca probleme de rezolvat în mod intempestiv; un acord cu Asociația Profesorilor de Limba Germană din România (APLGR) va fi foarte important de realizat după ce asociația își rezolvă problemele interne (nu mai are o conducere aleasă conform propriului statut din 2009). De asemenea, Regulamentele celor două olimpiade (germană și rusă) ar putea fi revizuite. La germană am putea, prin adaptare la sistemul olimpiadei internaționale, să renunțăm, parțial sau total, la probele de citire și audiție (specifice competențelor de limbă), în momentul în care ar exista o „masă critică” de susținători. La rusă pot fi revizuite categoriile, eventual prin trecerea la un sistem similar celui de la germană, dar cu consecințele respective (olimpiada internațională are și acolo asemenea valențe, dacă nu neapărat de competențe interpersonale, cel puțin culturale și de prezentare).

Perspectivele celor două domenii sunt pozitive, în mod direct proporțional cu nivelul de implicare real și cu spirit civic al profesorilor. Măsura în care aceasta se va întâmpla constituie proba realității. Așa cum spuneam despre valorile și principiile Experților Creșterii, acestea sunt elementele care dau identitate unei echipe, nu membrii, care se pot schimba. Așa cum spunea Alice Jitea într-un comentariu, nu suntem în echipă pentru că suntem buni, ci suntem buni pentru că suntem în echipă. Plecarea oricărui membru, inclusiv a liderului, este doar o ușoară provocare. Cu încredere în potențialul pozitiv al schimbării, echipa crește mai departe prin contribuția fiecărui membru, fie el vechi sau nou…

De ce plec

În 2008 am luat postul de la minister ca pe o activitate de tip voluntariat în slujba profesorilor de germană, a profesorilor în general. În acel moment perspectivele erau destul de bune pentru profesori, salariile erau în creștere, ba chiar, la un moment dat, în „febra electorală”, au crescut substanțial. Profesia didactică avea șanse să devină atractivă. Deși activitatea din minister îmi ocupa tot timpul și nu era nici pe departe motivantă financiar, perspectivele de schimbare a sistemului constituiau o motivare suficientă.

Încă de la început am considerat acest post ca pe o etapă în viață. Încă de la început am căutat în jur posibili înlocuitori ai mei și nu am făcut un secret din aceasta, dimpotrivă. Așa cum știu cei cu care am colaborat în echipa Experții Creșterii, de ceva vreme caut să plec fără a afecta continuitatea lucrurilor bune pe care le-am pornit împreună. Pe de altă parte, dacă au fost lucruri bune, acestea se vor impune, nu au nevoie de o poziție de putere din partea noastră și de orgoliul nostru. În plus, așa cum am scris într-un alt articol lung, singura mare schimbare în educație poate fi adoptată la un nivel pentru care și poziția de ministru este prea mică…

În anul 2014 am pornit un proiect propriu care îmi este foarte drag, împreună cu familia mea. Este vorba de site-ul crestere.org și de activitatea de trainer și coach de creștere personală pentru adolescenți și tineri, respectiv pentru părinți (parenting). Această idee a „crescut” în mod firesc, din creșterea mea personală din ultimii ani, la care au fost martori colegii de echipă. Mi-am dat seama că acolo este inclusiv răspunsul la întrebarea / nedumerirea / nemulțumirea formatorilor de profesori: „De ce profesori care participă activ la seminarii pe teme de didactică modernă se întorc la școala proprie și aplică tot metodele vechi?” Știu acest răspuns și știu ce se poate face și am început să țin seminarii și workshop-uri și pentru profesori în acest domeniu al schimbărilor reale. În domeniul didactic, pentru această abordare, piața este încă la început și nu ar acoperi oferta mea. În plus, experiența din familie mi-a arătat, așa cum explicăm pe site, că avem ceva specific și extrem de puternic de oferit în domeniul adolescenților și al competențelor de părinte. Aici nevoia pe care o observăm zilnic este enormă și corespunde cu ceea ce avem noi, ca echipă a familiei, mai bun de oferit.

Această cerere a pieței nu o putem acoperi singuri și sper să fie și dintre colegele și colegii profesori destui care să ni se alăture, să învețe alături de noi și să devină facilitatori pentru seminariile și taberele noastre. Sunt conștient că pentru cei de germană este o provocare, care, în management, este pomenită drept „găina cu ouăle de aur” (S. Covey): exploatezi „găina” până o „omori”, în loc să vezi alte oportunități de creștere. Desigur, orgoliul îți este satisfăcut de „piață” atunci când părinții te caută pentru ore suplimentare de germană, în condițiile în care, oricum, sunt prea puțini ofertanți față de cerere. Dar această activitate are ceva repetitiv și cu foarte mici posibilități de creștere personală, în timp ce alternativa noastră te plasează pe drumul creșterii personale proprii chiar prin ceea ce faci. Adică am găsit activitatea ideală pentru o persoană ca mine, care consideră că se află aici pentru a învăța: fac ceea ce oricum aș face și fac o profesie din aceasta.

Printre competențele deosebite ce pot fi dezvoltate astfel sunt și cele de învățare rapidă a limbilor străine, așa că pot continua și cu limba germană ca domeniu de aplicare. Sunt sigur că elevii mei, cei care vor trece prin creșterea personală, vor învăța mult mai repede și mai ușor germana decât ceilalți, indiferent de „talentul” care li se atribuia inițial. Deja înainte de a ajunge la minister începusem să cercetez pe cont propriu și să experimentez tehnici care transformau orice elev într-unul „cu talent la limbi străine”.

Ca în orice etapă din viață, vor fi prieteni care vor dispărea pe parcurs, vor apărea alții noi, iar unii care nu îmi erau apropiați vor deveni prieteni. Este efectul inevitabil al schimbării de mediu și este elementul care face mai tristă și mai dificilă orice schimbare. Ceea ce pot să le spun lor, cu totală sinceritate, este un exemplu pe care îl dau și părinților: în avion suntem învățați ca, în cazul în care călătorim însoțiți de copii sau persoane dependente de noi, dacă apare nevoia folosirii măștii de oxigen, să o luăm întâi noi, apoi să-i ajutăm pe ceilalți. Este un principiu pe care ar trebui să-l priceapă și o mulțime de activiști sociali, care fug de problemele proprii încercând să-i ajute pe alții… și adesea fac mai mult rău. Înainte de a-i putea ajuta pe alții avem nevoie de creștere personală, adică de maturizare, pentru noi înșine. Dacă ceea ce facem nu ne împlinește, mai devreme sau mai târziu vom face rău – nouă și altora.

Eu am încredere în potențialul pozitiv al schimbării…