… la Galați, în aprilie 2014…

„A fost odată ca niciodată, că dacă nu era, nu se povestea.” Nu, nu este o poveste cu personaje imaginare, aşa cum v-aţi putea aştepta. Vreau doar să vă povestesc ce s-a întâmplat în realitate, în aprilie 2014, când s-a desfăşurat la Galaţi Olimpiada Naţională de Limba Germană Modernă.

Era pe vremuri un împărat căruia aşa de mult îi plăcea să fie îmbrăcat şi să aibă mereu haine noi încât îşi dădea toţi banii numai pe îmbrăcăminte. Nu, nu e vorba de povestea fraţilor Grimm, ci de „povestea” care însoţea olimpiadele şcolare în fiecare an, cu etape organizate regulamentar, când toţi colegii profesori erau prezenţi din zori la şcoală şi terminau de evaluat lucrările târziu în noapte, moment în care se petrecea inevitabilul: o ceartă generalizată în legătură cu elevii care urmau să ia premii la faza judeţeană şi cei care urmau să plece la etapa naţională. Într-un judeţ cu profesori de germană care pot fi număraţi pe degetele de la o mână, e imposibil să nu recunoşti teza elevului personal sau a elevului colegei.

„ – Împăratul e dezbrăcat! a spus deodată un copil.” Ba nu, nu a fost un copil cel care a observat că regulamentul de organizare a concursurilor şcolare, fără un regulament de organizare propriu al fiecărei discipline, este doar o pânză invizibilă ţesută de doi pehlivani pentru a păcăli pe împărat, ci a fost Sorin, împreună cu echipa cu care a lucrat la un regulament specific al olimpiadei de limba germană modernă care presupune o evaluare neutră a lucrărilor.

Aşa a început olimpiada naţională de germană la Galaţi. Pentru că era un concurs corect asigurat de regulamentul propriu de desfăşurare, pentru că era o echipă adevărată care credea în puterea lucrului făcut… „nemţeşte”.

Motivul esenţial pentru care ne-am dorit naţionala de germană modernă la Galaţi a fost evaluarea neutră. Am vrut să facem parte dintr-o echipă care aducea în atenţia elevilor şi a părinţilor un alt sistem de evaluare a lucrărilor. Să arătăm că un lucru „bine făcut” este acela organizat după reguli lipsite de ambiguitate, care nu lasă loc de interpretări.

Şi am făcut lucrul acesta, dar nu am ştiut să răspundem la întrebarea care a urmat în mod natural: de ce nu există acest mod de evaluare şi la alte discipline?

Un „secret” al organizării? Faptul că fiecare membru al echipei de organizare s-a alăturat colegilor de limba germană efectiv din proprie iniţiativă. Nu a fost nici măcar unul singur obligat să participe. Au fost doar profesori care şi-au dorit să fie parte a unei echipe care să ducă la bun sfârşit un lucru „bine făcut”.

Pentru echipa profesorilor din Galaţi care au organizat olimpiada de limba germană modernă din aprilie 2014 a fost o onoare să lucreze cu cei care sunt deja consacraţi ca fiind „experţii creşterii”.

Considerăm că şi noi am „crescut” puţin împreună cu ei, fapt pentru care le mulţumim cu drag!