Alexandra Tudor: Temeri. Dorințe. Împliniri

În anul 2014 s-a trezit în mine un sentiment neașteptat. Am participat ca profesor însoțitor la Olimpiada Națională de Limba Germană Modernă, cu mari ezitări. Pentru mine olimpiada însemna un concurs între profesori prin intermediul elevilor. Un concurs de influențe, de care voiam să stau cât mai departe.

Dar cum e în viaţă, de ce ţi-e frică nu scapi…..şi ce bine. Mi s-a schimbat părerea încă dinainte să ajung în Galaţi, unde se desfăşura olimpiada. În tren elevii îmi povesteau despre probele practice, probele de proiect, despre cât de importantă este creativitatea, originalitatea, munca în echipă și despre cât de mult accent se pune pe abilităţile sociale. În tren mi-a fost destrămată imaginea negativă pe care o aveam.

Elevii mi-au spus și că evaluarea lor este absolut corectă, dar nu i-am crezut. Această imagine mi-a fost destrămată doar când am ajuns la olimpiadă şi când am aflat că la faza județeană lucrările sunt trimise la evaluatori neutri din alte județe, care corectează câte doi un singur criteriu, nu toată lucrarea. Aceeași corectitudine există şi la nivel național.

Când am aflat despre cele șase valori pe care comisia centrală le promovează atât la olimpiadă cât şi la orele de germană, am fost fericită să văd că așa ceva există şi în România şi mai ales în învățământul de stat. În mine s-a trezit sentimentul neașteptat de a vrea să particip la olimpiadă, dorința de a ajuta şi de a face parte din echipa care face posibilă olimpiada în această formă. M-am implicat tot mai mult în tot ce ţine de olimpiadă şi acum mă aflu în echipa Experții Creșterii, o echipă care mi-a depășit cu mult așteptările şi în care îmi pot îndeplini dorința de a face schimbări în bine.

Comentariile sunt închise.