Propunerea pentru uniformizarea Olimpiadei de Germană am simțit-o ca pe încă un pumn în stomac trimis de acasă.
Când sunt întrebată ce diferențiază țările Vestice de România răspund mereu la fel: educația. Sau mai bine zis, sistemul românesc de învățământ. Un sistem învechit, care nu are ca scop valorificarea individuală, ci crearea unor clone incapabile de analiză critică. Suntem educați să memorăm, nu să gândim. Creativitatea a devenit un subiect tabu, întotdeauna când se manifestă în orice formă infimă ea este pusă la colț și arătată cu degetul.
Olimpiada de germană a reprezentat o mică inflexiune a graficului, unde creativitatea nu era catalogată drept anomalie, ci era prețuită și căutată. Nu mai conta cât de bine ai reușit să memorezi diverse structuri, ci cum gândeai și foloseai ceea ce știai într-un mod creativ. Olimpiada de Germană în structura ei actuală (care nu e nici pe departe perfectă) este una dintre puținele metode de învățare din România care ne apropie de țările în care atât de mulți dintre noi se stabilesc în căutarea unui viitor mai bun. Experiența din cadrul olimpiadei a fost decisivă în drumul pe care am ales să-l urmez, ea mi-a dat încredere în mine și m-a învățat să țintesc sus. De ce vreți să ne luați și puținul pe care-l avem?
Tea Marta, Oradea
stabilită de 4 ani în Berlin
studentă la arhitectură la Akademie der bildenden Künste Wien și Universität der Künste Berlin
2014: locul I național proba individuală (A2)
locul III național proba echipe
premiu special pentru creativitate
2015: Bursă PAD
2016: mențiune I proba individuală (B2)
locul III proba echipe
